Totalul afișărilor de pagină

18 iul. 2017

Iniţierea înseamnă lărgirea conştiinţei...

Mulţi oameni se nasc pe pământ, fiecare îşi duce viaţa, dar mulţi o fac în mod inconştient, adică automat, instinctiv, biologic, unii se izolează, alţii caută compania celorlalţi dar, progresul, adevăratul progres constă în lărgirea conştiinţei, pentru a putea deveni conştienţi de tot ceea ce se petrece în noi. Neştiind toate acestea, trăim ca animalele, mulţi oameni o fac, neexistând nici un progres în viaţa lor, ei plutesc în neştiinţă: când mănâncă, când beau, când fac dragoste, conştiinţa lor nu este luminată, trezită, şi ei repetă automat anumite gesturi… Iniţierea nu este altceva decât o lărgire a conştiinţei…, da, se pot da tot felul de definiţii dar, aceasta este mai apropiată de adevăr. Dar, lărgirea conştiinţei posedă diferite grade, iar ultimul grad al iniţierii este atunci când conştiinţa devine atât de largă încât ajungem să ne topim în Sufletul Universal, să vibrăm la unison cu el, adică să ne găsim într-o armonie desăvârşită, auzind muzica sferelor. Iată iniţierea sublimă, supremă, dar este foarte greu de ajuns aici; între viaţa obişnuită şi acest grad sublim există, totuşi, multe etape intermediare pe care trebuie să le străbatem în viaţa noastră pământeană: să ne lărgim conştiinţa, s-o luminăm, astfel încât ea să poată deveni atât de clară, limpede, transparentă, lăsând să pătrundă în ea multe lucruri, până când întreg universul o poate cuprinde… Astfel, ea se amplifică, devine imensă. Lipsa iniţierii înseamnă că omul rămâne limitat, redus, minuscul, şi se învârte în jurul propriei fiinţe… Nu există nimic altceva, poate totuşi să aveţi parte de o mică iniţiere, deşi, cel mai probabil, nimeni nu v-o poate oferi în acest moment. Ce spun alţi Iniţiaţi ? Fiecare spune altceva despre iniţiere, dar toţi sunt de acord cu această explicaţie fundamentală: lărgirea conştiinţei… Unii vor spune că aceasta înseamnă dezvoltarea anumitor chakre, alţii că obţineţi anumite puteri, haruri sau calităţi… Da, lărgirea conştiinţei aduce toate aceste lucruri, totul se cuprinde în ea, nimic nu este contradictoriu, nu există definiţie mai bună pentru dezvoltarea chakrelor, pentru obţinerea puterilor… Vă mai pot da multe definiţii, dar nu vă pot fi de prea mare folos. Deci, atunci când discipolul începe să-şi lumineze toate mişcările şi actele sale mecanice, instinctive, automate, când el începe să realizeze semnificaţia subconştientului, adică a ceea ce zace în el de milioane de ani, devenind clar şi apărând la suprafaţă, adică în conştiinţa sa, el va înţelege multe lucruri. Va înţelege, mai ales, ceea ce priveşte din Înalt, curenţi, mesaje, prezenţe, existenţe care se reflectă la suprafaţa conştiinţei, devenind astfel un om complet, perfect… Altfel, el va rămâne o insectă, inconştientă, căci oamenii fac deseori gesturi din instinct, nemaigândindu-se la semnificaţia lor. Vedeţi, aici este vorba despre sufletul grupului, cel care lucrează asupra insectelor, chiar şi asupra plantelor. Pentru prima oară, numai în cazul omului conştiinţa a prins contur, mergând, conducând omul spre Divinitate; în acest moment sufletul grupului dispare, căci fiecare este individualizat. La animale, la plante, nu se întâmplă la fel, conştiinţa găsindu-se în afara lor, alţi factori o dirijează, o comandă, spunându-i: “Iată a venit momentul procreării, al înmulţirii”, căci ele nu sunt conştiente de toate acestea. Şi cum în om este destul de bine reprezentată latura animalică, multe lucruri în noi se petrec aidoma animalelor: instinctive, inconştient, impulsive, fără măsură. Trebuie ca totul să devină conştient, controlat, voit, dominat, orientat, astfel omul devine un Iniţiat, dându-şi seama ce se petrece în sine, punându-şi multe lucruri la punct, armonizându-le, calmându-le, chiar provocându-le, pentru acei care sunt avansaţi pe calea iniţierii.
Nu trebuie să uităm niciodată aceste lucruri. Atunci, acei care doresc să revină la viaţa instinctivă, pasională, trebuie să ştie că, nemaifăcând eforturi, vor deveni din ce în ce mai confuzi, oprindu-se din drum, şi mulţi o fac, gândindu-se că este mai uşor, neştiind că vor întâlni în drumul lor obstacole şi mai mari !
De exemplu, când ei dau frâu liber anumitor nebunii, se simt minunat, neexistând oprelişti sau legi, profesori pe care să-i respecte. Ei îşi spun atunci: “Ce bucurie ! Triumfăm, suntem fericiţi, nu mai respectăm nimic, nu ne mai controlăm, am găsit, în sfârşit, o cale uşoară şi minunată de urmat !”. Din nefericire, lucrurile se complică apoi…, din ce în ce mai mult, şi tot ce era pe cale să se construiască, să prindă formă şi simetrie, începe, din nou, să se deformeze, să se strâmbe, să se întunece; şi într-o zi, când ei vor dori să reia drumul ascensiunii, în acel moment apare şi plata, suferinţa, pentru că ei nu vor reuşi din cauza lucrurilor acumulate, a dificultăţilor nenumărate, a imprudenţei comise. Astfel apar regretele, remuşcările şi deziluziile… Da, ne lăsăm duşi repede de plăcere, coborâm repede aşa cum o fac copiii iarna cu sania pe derdeluş, şi când dorim să urcăm, ne apar dificultăţile. Da, v-o spun cu toată sinceritatea, aşa se petrec lucrurile… Dacă nu ar fi fost aşa, aş fi depăşit omenirea întreagă !… Iată ceea ce se întâmplă: unul se justifică că a făcut dragoste doar cu o fată, altul că a dat foc numai unei singure locuinţe, iar un altul că nu a omorât decât o singură persoană… Ce nefericiţi, ce mizerabili ! Dacă nu aş fi avut acest Învăţământ, aş fi devenit cea mai rea fiinţă de pe pământ… Rugaţi-vă Cerului să nu-mi ia această învăţătură !… Când privesc la toţi nefericiţii care au furat mii de franci, au omorât atâtea persoane, mi-e milă, fiindcă eu aş fi putut escroca lumea întreagă ! Nu dorinţa este cea care îmi lipseşte, ci nefericirea de a fi intrat în acest Învăţământ ! Ah, din fericire, voi nu mă credeţi, nu-i aşa ? Am observat la tineri că logica, judecata lor, nu este încă pusă la punct. Concluziile vin de abia după ce ei au trăit experienţe, după ce s-au ars; abia atunci ei încep să gândească diferit.Atât timp cât nu au întâlnit şocuri, izbituri, nenorociri, războaie, ei suprimă cu uşurinţă toate regulile, legile, sfaturile ! Nu trebuie să elimine tot, deoarece, la rândul lor, când vor avea copii, şi vor vedea că aceştia fac aceleaşi greşeli ca şi ei, din cauza eredităţii, a clişeelor, atunci îşi vor smulge părul, ţipând în gura mare… Vedeţi, dar, plata datoriilor se pot face şi după 10, 15, 20 sau 30 de ani, şi după, nimeni nu rămâne nepedepsit. Ei nu realizează că, ignorând legile morale, eticii, înţelepciunii sau ale esteticii – şi cu câtă bucurie o pot face – nu pot înţelege cum este construită viaţa; dacă ar fi ştiut că totul se înregistrează, că fiecare lucru declanşează, la rândul său, un altul nu tocmai armonios, ce-l poate distruge, ar fi reflectat mai mult… Nu, ei nu o fac şi dau frâu liber tuturor anomaliilor, libertinajului, dezmăţurilor; când li se explică, ei găsesc că morala este demodată şi trebuie suprimată, că sunt înşelaţi, că nimic nu este moral în viaţă !… Da, ei consideră că trebuie să-şi urmeze instinctele şi nimic altceva ! Dacă ar fi dorit măcar, să studieze mersul lucrurilor, cum a construit Dumnezeu omul în atelierele Sale din Înalt, s-ar fi putut opri atunci, să mai judece puţin… Da, ia să vedem ce câştigăm şi ce pierdem ! Acest lucru trebuie, mai întâi, inoculat tineretului: să studieze experienţele celorlalţi, să le urmeze, să aibă modele. Dar nu, ei dau frâu liber la tot ceea ce simt: mobile, predispoziţii fără măsură, fără reţinere, fără inteligenţă! Aici este problema: odată ce te-ai obişnuit, controlul şi voinţa dispar, inteligenţa la fel iar când vei dori să câştigi, să te afli pe primul loc, aceste instrumente sunt slabe, uneori inexistente, şi nu vei reuşi ! Astfel, oamenii devin nedrepţi, răi, cruzi, reproşează tuturor necazurile proprii… dar, adevărul este că ei nu şi-au dezvoltat îndeajuns voinţa, controlul, judecata, inteligenţa şi perfecţiunea ! Ei s-au lăsat duşi de plăceri, aruncându-se cu capul înainte, spre prăpăstii, cu mâinile legate, ce prostie !… Cum să-i faci să înţeleagă că ei însuşi se limitează, devin independenţi, şi în momentul când sunt scuturaţi sau loviţi de alte persoane pe care le-au jignit, le-au urât sau făcut rău, ei încep să se gândească cum să repare răul făcut, cum să iasă din situaţia neplăcută ? Da, dar odată ce ai abandonat inteligenţa şi voinţa, este greu să le mai dezvolţi mai târziu ! Apar, astfel, lovituri fără sfârşit din partea societăţii sau a forţelor naturii şi omul nu mai poate ieşi din acest joc… Iar eu, ce fac eu ?… Cine mă poate împiedica să comit crime, am atâtea mijloace să o fac ?… Ei bine, există un adevăr care mă împiedică, care ne uşurează, ne schimbă, şi acest adevăr vi-l comunic eu vouă… Ar fi bine ca tinerii să-l asculte puţin, să-l verifice, el există aşa de milioane de ani, nu eu l-am creat, ci trebuie să-l studiem împreună, să-l aprofundăm, să-i extragem beneficiile… De ce să-i reproşăm mereu naturii mobile şi tendinţe lipsite de judecată ?… Ea are, totuşi, scopuri precise, exacte, dar noi nu cunoaştem faptul că ele sunt puse în slujba binelui ! Toate instinctele, toate pasiunile, pot servi binelui, dar cu o singură condiţie: să le controlăm, să le măsurăm, să le dozăm, să le orientăm…Vă veţi întreba de ce a creat natura vânturile, furtunile, inundaţiile, torentele ? Ei bine, ea îşi are planurile ei şi noi nu trebuie să o criticăm, ci să folosim, să controlăm şi să ne îngrijim de toate aceste lucruri, şi încet-încet, oamenii vor putea controla toate aceste cataclisme, transformându-le energia în folosul lor propriu. Nu putem să-i reproşăm naturii ca ne-a oferit în străfundurile pământului cărbune, petrol şi că acestea ne pot face rău ! Nu, ne vor face rău numai dacă nu vom fi inteligenţi şi prudenţi; căci natura poate şi fulgera… Dar, dacă ne vom dezvolta inteligenţa, voinţa şi controlul, orientarea, da mai ales să ştim să ne orientăm lucrurile zi de zi, să cunoaştem direcţia, vom observa că nu mai putem critica natura… Fiind slabi şi proşti nu atragem decât răul ! Chiar şi binele pe care-l primim ne poate face rău, căci nu l-am înţeles… În schimb, totul se poate transforma în bine, dacă ştii cum să-l utilizezi. Într-o zi, într-o conferinţă, am spus: otrăvurile, răul, tot ce este negativ, nociv, vor constitui formidabile remedii pentru a vindeca tot, tot ! Răul va sluji vindecarea, ameliorarea lucrurilor: numai să ştim cum să-l dozăm ! De ce, pentru moment el este distrugător ? Pentru că există în doze alopatice… Otrava este extrem de puternică, distruge ţesuturile, îngroaşă sângele… În timp ce dacă o veţi doza, veţi putea vindeca toate bolile, de exemplu cu veninul şerpilor, al cobrelor… De ce repetăm, acum, aceleaşi lucruri ? Fiindcă nu le-am înţeles…, dacă le-aţi fi înţeles eu nu le-aş mai repeta… De ce oare, lumea invizibilă, care se găseşte deasupra mea, în spatele meu, mă inspiră, îmi oferă cuvintele, subiectele, problemele pe care trebuie să vi le înfăţisez ? Deoarece, ea observă că toate acestea nu au fost bine înţelese, folosite şi atunci insistă prin intermediul meu… Nu-mi veţi putea reproşa că v-am spus aceleaşi lucruri, de atâtea ori ! Dovada este faptul că mulţi dintre voi vin şi îmi spun: “Maestre, de abia astăzi am înţeles această conferinţă”, deşi ea fusese auzită de zece ori !… Da, este necesar să repetăm unele lucruri, fiindcă la început, prima, a doua, a treia oară, nu suntem pregătiţi să înţelegem, să vibrăm… Iată că, a zecea oară, s-a produs o lumină şi am înţeles ! Iată, eu mă aflu în mâinile lumii invizibile, iar dacă lumea invizibilă va considera că meritaţi să ştiţi unele lucruri, ea mă inspiră, mă va însufleţi, îmi va oferi subiectele, căci adesea nu eu sunt acela care stabileşte programul… Nu, eu nici măcar nu ştiu despre ce să vorbesc când ajung în sală, nu am nimic în minte, şi lumea invizibilă, ştiind ce se pretrece cu voi, că suferiţi, că sunteţi nefericiţi, alege subiectele ! Nu, eu nu ştiu nimic, să nu-mi reproşati apoi; unii dintre voi vin şi-mi spun că la conferinţă am continuat discuţia avută cu unul sau cu celălalt ! Nu vă mai miraţi atât de mult, pe mine toate acestea nu mă privesc… Vedeţi cum se petrec lucrurile ? Totul depinde numai de voi; dacă vă veţi mări conştiinţa şi veţi acorda importanţă Învăţământului, ce va mai urma ? Nu ştiu, n-am nici cea mai vagă idee… Ce vi se va mai putea revela ?… Totul depinde de voi ! Când am copii în jurul meu, nu le pot destăinui toate secretele, ci numai ce ei pot înţelege Dacă întâlnesc profesori universitari sau Iniţiaţi, schimb şi limbajul şi subiectele…, totul depinzând de persoană. Dacă întâlnesc un pictor, îi voi vorbi despre culori, unui muzician despre muzică, unui matematician despre matematică. Deci avansaţi din ce în ce mai mult în această direcţie: controlaţi-vă, dominaţi-vă, învăţaţi să judecaţi, să primiţi lumina, să vreţi să ştiţi ceea ce este bun sau rău, angajându-vă într-o anume direcţie ! Apoi, veţi putea vedea ce va ieşi de aici. Chiar şi eu mă educ, prin propriile mele cuvinte !
                           Vă doresc o zi bună, încercând să profitaţi cât mai mult de timpul petrecut aici, fără calomnii şi critici, ci în meditaţie şi lectură, instruindu-vă ! Dacă obosiţi, nu fortaţi, căci astfel vă veţi bloca multă vreme. Odihniţi-vă şi reîncepeţi apoi munca şi veţi vedea mai târziu utilitatea. Peste tot unde veţi merge, veţi aduce câte ceva minunat ! Oamenii au nevoie, ei se află mereu în dezordine şi în certuri, în tristeţe şi nesiguranţă, nu ştiu de unde vin şi încotro se îndreaptă ! De ce să nu îi ajutaţi ? Câteva cuvinte numai, rostite cu iubire, vor produce uimire, iar voi veţi fi mândri că aţi fost utili, folositori. De ce să nu aveţi acest ideal ? Mulţi oameni îşi prăpădesc timpul, energia, prosteşte, când ar fi putut câştiga mult mai mult altfel ! Când vă veţi întoarce acasă de aici, oamenii vor fi uimiţi de schimbările ce s-au produs pe chipul vostru, în gesturi şi priviri, în voce şi în cuvinte, în comportament şi vă vor întreba cum s-a produs schimbarea. Voi le veţi putea răspunde, ajutându-i: “Trebuie să trăiţi altfel, nu aşa cum o faceţi acum ! Continuând aşa, vă veţi întoarce în animalitate, în timp ce, dacă veţi trăi după un sistem divin, după reguli precise, după ceva care nu este artificial… Oamenii îşi imaginează că un sistem iniţiatic înseamnă ceva în afara regulilor, ceva care te deformează. Nu, nu, ceea ce am acceptat să trăim până acum înseamnă adevărata deformare; ne întoarcem înapoi… În timp ce, Iniţiaţii ne ajută să ne apropiem cât mai mult de această viziune a lumii, aceasta însemnând latura naturală şi normală a lucrurilor. Nu trebuie să ne imaginăm că toate acestea sunt anormale şi normale sunt lucrurile ciudate, urâte, tot ceea ce este dezagreabil. Trebuie scoase din mintea oamenilor aceste judecăţi. După Inteligenţa Cosmică este anormal dar, dupa mintea oamenilor obişnuiţi acestea par normale. Spuneţi acum aceste lucruri tinerilor, ei o merită, au multe lucruri bune în interiorul lor, numai că ele nu sunt bine orientate. Chiar dacă unii dintre ei sunt ciudaţi, odată orientate, pot deveni modele, iar eu le-o doresc, căci mă bizui mult pe tineret, el va schimba lumea, ea va aduce Împărăţia Domnului, ea va realiza idealul nostru. Da, ce vreţi, “ceilalţi se pregătesc de plecare, sunt obosiţi”. Da, tineretul nu trebuie lăsat astfel ! Ocupaţi-vă de el ! El constituie o forţă, dar care nu este bine orientată.
-sursa-OMRAAM AIVANHOV-

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu