Totalul afișărilor de pagină

24 iul. 2017

De ce să ascult vocea interioară?...

  În primul rând vocea interioară este cea care ştie ce este cel mai bine, la un anumit moment de timp, pentru fiecare dintre noi, în parte. Avem, zi de zi, fel de fel de necesităţi. De la nevoia de alimentaţie până la aceea de a comunica cu alţii, de a vorbi cu alţi oameni. Dar nu întotdeauna putem, cu ajutorul intelectului, să determinăm care sunt acele necesităţi mai presante, mai urgente, şi cărora să le acordăm o prioritate mai mare în viaţa noastră.
Vocea interioară este cea care ne poate semnala necesităţile “prime” ale fiinţei noastre. Sunt anumite lucruri care trebuiesc dobândite mai întâi, celelalte putând fi satisfăcute doar dacă au deja nişte “temelii” iniţiale. Este ca atunci când am vrea să construim o clădire cu mai multe etaje. Chiar dacă am dori să construim mai întâi etajul doi sau chiar acoperişul, trebuie să urmăm, în mod riguros, o anumită secvenţă de paşi, astfel încât construcţia noastră să fie stabilă şi durabilă. La fel stau lucrurile şi cu fiinţa umană. Pentru a dobândi o stabilitate internă, un echilibru interior, trebuie să urmărim să satisfacem mai întâi nişte necesităţi “primordiale” care vor constitui baza de plecare pentru dobândirea celorlalte.
Societatea actuală ne oferă, într-o anumită măsură, o secvenţialitate a paşilor de urmat în viaţă. Dar, fiecare dintre noi reprezintă o individualitate aparte. Nu ne putem încadra toţi în aceleaşi tipare, în aceleaşi reguli stricte. “Fiecare fiinţă are o anumită vocaţie şi aceasta este torţa care ii luminează viaţa. Cel care işi ignoră vocaţia e ca un sfeşnic rămas ne-aprins. Cel care cautăsincer adevăratul ţel al vieţii sale va fi el insuţi căutat de acel ţel. Concentrandu-se asupra acestei căutări, o lumină va incepe să-i alunge confuzia. Numiţi-o revelaţia, numiţi-o inspiraţie, spuneţi-i cum doriţi. Ne-increderea e cea care inşealăSinceritatea conduce direct către ţel.
Ce nu este vocea interioară
                     În primul rând vocea interioară nu este o VOCE. Ea nu se aude… ea se simte, se percepe. Probabil vi se pare un nonsens…. cum adică, vocea nu se aude? Termenul de voce interioară este un termen generic, este o exprimare metaforică a unui fenomen psihic. Vocea interioară poate fi interpretată ca voce dar nu este o voce. Vocile „vorbesc” o anumită limbă: engleză, franceză, germană, română, chineză, etc. Şi sunt sute de limbi. Vocea interioară nu le cunoaşte pe toate. Ea ştie doar un singur limbaj. Cel al gândului. Aşadar, dacă veţi auzi o voce care vă va spune ceva în limba română să ştiţi că nu este ceea ce eu numesc vocea interioară. Încă din momentul naşterii suntem obişnuiţi să gândim într-o anumită limbă. După primele gângurituri, mama începe să ne înveţe diferite cuvinte în limba maternă, şi vom fi obişnuiţi să gândim în această limbă. Acest mod de gândire nu este “un dat” natural. Limbajul articulat (sau mai bine zis gândirea într-un anumit limbaj) este o modalitate de a comunica cu ceilalţi membri ai comunităţii. Pentru “a discuta” cu tine însuţi; pentru a purta un dialog interior, sau, mai direct spus, pentru a gândi, fiinţa umană a fost înzestrată cu un alt limbaj. Vocea interioară îţi cunoaşte gândurile. Nu are nevoie ca tu să-ţi formulezi aceste gânduri în limbaj articulat sau în fapte. Ea îţi cunoaste intenţiile , atitudinile faţă de cei din jur. Vocea interioară nu are nevoie ca tu să-i demonstrezi fidelitatea. Vocea interioară nu îţi răspunde imediat la întrebări. Se întâmplă şi aşa, dar de cele mai multe ori lansăm o întrebare şi răspunsul poate veni chiar şi peste câteva săptămâni. Vocea interioară nu te roagă, nu insistă să faci anumite lucruri.
Ce este vocea interioară
               Pe scurt am putea defini vocea interioară ca fiind instinctul speciei. De ce am preferat această „definiţie” prescurtată? Poate că nu este cea mai relevantă dar reflectă o caracteristică importantă a vocii interioare. În mod normal vocea “discută” cu tine, îţi trimite mesajele ei în mod „paşnic”, dar în momentul în care te afli în faţa unui pericol ea „strigă”. „Tipă” la tine: „NU”. Partea proastă este că nu insistă spunând: nu, nu, nu, nu,…. Simplu, zice o dată şi gata. Dacă nu i-ai prins mesajul, este din cauza lipsei tale de antrenament. Va trebui să te antrenezi pentru a nu mai „rata” şi alte mesaje.  Din astfel de considerente am ales această scurtă definire: în momente cheie din viaţa ta, vocea interioară îţi trimite mesajele mult mai „apăsat”, mult mai „hotărât”. Dar, vocea interioară nu te va ruga să-i asculţi mesajul, să-i urmezi îndemnul. Ea îţi transmite „părerea ei”. O urmezi bine; nu o urmezi – treaba ta, descurcă-te.
Vocea interioară este aceeaşi pentru toată lumea, pentru toate categoriile sociale. Nu contează cât de „citit” eşti, câte şcoli ai; vocea interioară este aceeaşi, în sensul că are aceeaşi înţelepciune. Din alte puncte de vedere, persoanelor cu un „grad înalt de cultură” le este mai greu să perceapă vocea interioară. Şi aceasta, din cauză că, astfel de persoane, în procesul asimilării informaţiilor, au folosit foarte mult raţionalul, în detrimentul „simţului interior”. Vocea interioară este aceeaşi, indiferent de moralitatea persoanelor: oameni evlavioşi, hoţi, ucigaşi, etc.
Vocea interioară nu are voinţă, în sensul că ea nu alege persoanele pentru care să se manifeste.
Vocea interioară este foarte răbdătoare. Îţi va „şopti” toată viaţa, în speranţa că poate, odată şi odată, tot vei ţine cont de „părerile” ei. Totul depinde de tine.
-sursa-
Radu Stanciulescu – VOCEA INTERIOARA-

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

23 iul. 2017

EXERCIŢII PENTRU CREŞTEREA PUTERII DIN PALMELE TALE ...



Următoarea metodă este simplă, utilă, uşor de aplicat de către oricine, atât în familie, cât şi în cuplu.
În centrul palmelor există câte un centru energetic secundar, care are legătură cu centrul energetic aflat în vârful capului - chakra Sahashrara, prin care absorbim energiile de cea mai înaltă calitate. 

EXERCIŢIU:
•  Închide ochii, relaxează-te şi respirând lent şi ritmic, simte cum se instalează o stare de bine. Apropie-ţi palmele deschise la nivelul ombilicului şi încearcă să simţi energia care curge din centrul palmei drepte spre centrul palmei stângi. Ochii sunt închişi! Apropie şi depărtează palmele, la început între 5 şi 20 cm, iar apoi pe distanţe din ce în ce mai mari. Exersând, vei observa cum palmele tale deven din ce în ce mai sensibile. Din când în când să freci palmele până când se încălzesc (activând astfel centrii din palme şi centrul din creştetul capului). După ce ai început să simţi căldură, furnicături sau înţepături continuă exerciţiul, dar de data aceasta cu ochii deschişi - încetul cu încetul, vei percepe aceste senzaţii foarte uşor şi cu ochii deschişi.  •  Acum trecem la palparea energetică a antebraţului, a zonei din jurul capului, a genunchilor, a întregului corp. La început vei plimba palmă la o distanţă de 10-25 cm de oricare zonă pe care o palpezi energetic; cu cât vei avea mai mult antrenament, cu atât vei reuşi să măreşti această distanţă până la un metru sau chiar mai mult. Nu încerca să sari etapele, nu forţa percepţia, încearcă mereu să rămâi relaxat, atent numai la ce se intâmpă sub palmele tale.
Alte exerciţii:
•  Ţinând palmele faţă în faţă, inspiră profund pe nas, concentrând atenţia în centrul palmei stângi. La expirare, atenţia se focalizează în centrul palmei drepte. Exersând, după un timp, vei percepe, în timpul expirării, cum energia se va accelera de la palma dreaptă spre palmă stânga, iar în timpul inspiraţiei, cum energia se va grăbi să ajungă din palma stânga spre cea dreaptă, trecând prin braţul stâng, stern, braţul drept şi leşind apoi prin palma dreaptă. Pe măsură ce vei dobândi tot mai multă experienţă, ţi se va părea că fluxul se învârte continuu între palma dreaptă, palma stânga, braţul stâng, stern, braţul drept, palma dreaptă, astfel închizându-se un circuit. La stângaci, fluxul va circula invers. 
•  După ce ai dobândit sensibilitate, va trebui să „descifrezi” singur codificarea şi decodificarea semnalelor recepţionate. Vei identifica senzaţii de cald sau rece în dreptul unor organe, pulsaţii ale organelor sau zone cu energie densă sau rarefiată. Vei putea palpa energetic diverse obiecte. Stând în picioare cât mai relaxat, inspiră profund pe nas, iar pe expirare „trimite” energia spre creştetul capului creştet (chakra Sahashrara); inspiră din nou, dar de data aceasta, o dată cu expiraţia, te focalizezi spre locul dintre anus şi organele genitale (chakra Muladhara). Acest exerciţiu are ca scop activarea mai puternică a celor doi centri. Este bine că acest exerciţiu să fie efectuat zilnic, timp de 5-10 minute, fără să forţezi procesul respiraţiei.

Autotratament şi tratament:
•  Se freacă uşor palmele, după care se aplică, pe o zonă bolnavă - Palma dreaptă (la stângaci, palmă stângă), lăsând cealaltă palmă deschisă şi orientată în sus. După o oarecare experienţă, se vor putea pune ambele palme pe zonele bolnave. Nu ţine palmele lipite de zona bolnavă mai mult de 5-10 minute! Dacă, în acest interval, te simţi obosit sau ai o stare de moleşeală, trebuie să te opreşti şi să te odihneşti. La finalul şedinţei, scutură mâinile puternic de câteva ori, gândindu-te că arunci într-un foc imaginar toată energia negativă. După care ar fi indicat să le speli cu apă.
•  Este bine să lucrezi cu mâna dreaptă pe partea stângă a bolnavului, iar cu mâna stângă pe partea dreaptă a acestuia. Deoarece se ţine cont, de cele mai multe ori, de polaritatea palmelor şi a părţilor corpului: palma şi partea dreaptă a corpului reprezintă „+”, iar palma şi partea stânga a corpului - „-”. Prin diferenţa de polaritate, energia va circula mult mai bine.
•  Dacă zona pe care trebuie aplicată palma este mare (de exemplu, plămânii), se va proceda ţinând degetele răsfirate; dacă zona este mică (de exemplu, ochii), palma va fi aplicată cu degetele lipite.
•  Este bine ca pacientul să fie îmbrăcat în haine lejere, dacă se poate din bumbac sau alte fibre naturale, şe scot obiectele din metal (ceas, bijuterii, etc.).
•  Pentru amplificarea fluxului de energie prin palme, se recomandă să ţineţi în mâna stângă un cristal de cuarţ, purificat şi acordat cu vibraţiile utilizatorului, cu vârful spre centrul palmei. Palma dreaptă va fi aşezată pe zona bolnavă. Cu cât cristalul va fi mai limpede, cu atât vibraţiile amplificate vor fi mai înalte, iar energia va circula mai liber prin el. 
-sursa-http://uniuneaspirituala.blogspot.ro/2015/07/exercitii-pentru-cresterea-puterii-din.html?spref=fb&m=1 
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

22 iul. 2017

Ce este SQ – Inteligenţa Spirituală?...

Dacă inteligenţa emoţională este asociată cu partea dreaptă a creierului, inteligenţa intelectuală este asociată cu partea stângă a creierului, neurologic vorbind, SQ-ul corespunde cu activarea întregului creier. Inteligenţa spirituală (SQ = Spiritual Quotient) este o calitate înnăscută a unei persoane, o dimensiune care integrează atât inteligenţa intelectuală, cât şi inteligenţa emoţională. Inteligenţa spirituală este o inteligenţă exclusiv umană. Au animalele sau computerele sau roboţii acest tip de inteligenţă? NU. Inteligenţa spirituală este o trăsătura specifică doar fiinţei umane.
De ce este important să îţi dezvolţi inteligenţa spirituală? Conştientizând şi dezvoltând inteligenţa spirituală vei reuşi să îţi transformi sentimentele negative în sentimente pozitive, să dai un sens vieţii tale (sau mai mult sens!), să sporeşti gradul de împlinire personală, să atingi împlinirea personală, profesională şi interioară. Într-un grad mai mare sau mai mic, inteligenţa spirituală există în fiecare din noi. Inteligenţa spirituală trebuie trezită şi adusă la viaţă. Vă întrebaţi iarăşi de ce? Conectarea la inteligenţa noastră spirituală este cea mai autentică şi sinceră călătorie înspre autodescoperirea sinelui, a celorlalţi şi a lumii în care trăim. Inteligenţa spirituală faciliează performanţa, creativitatea, schimbarea, capacitatea de adaptarea, starea de pace şi de linişte, înţelepciunea, bucuria, entuziasmul, purificarea şi reînvierea sinelui după durere. Ea te ajută să trăieşti în armonie cu valorile tale cele mai înalte şi să te îndrepţi către scopurile tale în viaţă.
Diferenţa dintre Inteligenţa Spirituală şi Spiritualitate
“Există o diferenţă între spiritualitate şi inteligenţa spirituală. Spiritualitatea înseamnă să ştii cine eşti, iar Inteligenţa spirituală înseamnă să “realizezi” cine eşti şi să-ţi trăieşti viaţa în această conştientizare. Întotdeauna ai fost cine eşti şi, pe drept cuvânt, nu ai putea niciodată să fii altceva decât ceea ce eşti. Acest lucru necesită însă “realizare”, spre exemplu realizarea acelui moment în care “vezi”, atingi” şi apoi “eşti”…
“A fi inteligent spiritual înseamnă a gândi, a acţiona şi a interacţiona dintr-o conştientizare a sinelui ca spirit, iar nu ca forma, suflet sau corp. Cei mai mulţi dintre noi suntem învăţaţi să credem că suntem formele noastre fizice. Ne identificăm cu trupul nostru sau cu etichetele pe care le dăm trupurilor noastre precum naţionalitate, rasă, gen şi profesie. Acest simţ fals al sinelui este ceea ce creează teamă, mânie şi tristeţe în viaţă. Aceste emoţii sunt întotdeauna rezultatul egoului. Egoul blochează accesul la adevărata noastră natură spirituală care este paşnică, iubitoare şi plină de veselie”, spune Anuradha Varma, autoarea aceluiasi articol.
Inteligenţa spirituală înseamnă să poţi să îţi educi conştiinţa, să ţii cont de ea şi să asculţi de ea. Totodată, inteligenţa spirituală înseamnă să adresezi întrebări propriei personae şi să fii pregatit pentru a-ţi trăi răspunsurile. Într-un articol apărut în publicaţia sourcesofinsight.com,Stephen Covey sugerează anumite modalităţi de a ne dezvolta inteligenţa spirituală. Citirea unei cărti şi meditaţia, afundarea în muzică şi literatură de calitate, găsirea unei modalităţi de a comunica cu natura, menţinerea fidelităţii faţă de valorile tale cele mai înalte, a încerca să contribui la o cauză anume, toate acestea sunt metode ideale pentru a spori inteligenţa spirituală, este de parere Covey.
Inteligenţa spirituală faciliează performanţa, creativitatea, schimbarea, capacitatea de adaptarea, starea de pace şi de linişte, înţelepciunea, bucuria, entuziasmul. Conectarea la SQ este cea mai autentică şi sinceră călătorie înspre autodescoperirea sinelui, a celorlalţi şi a lumii în care trăim.
Dacă ai curajul de a porni într-o lungă şi continuă călătorie de autodescoperire, fără a-i lăsa pe alţii să te întoarca din cale…. Dacă iubirea te ridică într-un vârtej de fericire… Dacă poţi să îţi laşi inima să simtă authentic şi să gândească integru… Dacă poţi să vibrezi de bucurie şi să tremuri de fericire… Dacă vibrezi de suferinţă în interior şi totuşi chipul tău trădează linişte… Dacă poţi să arzi de bucurie sau durere… şi să-ţi asumi 100% responsabilitate pentru ceea ce simţi. Dacă rămâi fidel celorlalţi, însă nu uiţi să rămâi fidel faţă de tine. Dacă eşti pregătit să laşi măştile să cadă şi să-ţi îmbraţişezi cu dragoste adevărul despre cine eşti, cu acceptare posibilitatea despre cine vei fi… Dacă laşi entuziasmul să-ţi future încântarea în zâmbet… Dacă îţi deschizi inima oricând şi pentru oricine… Dacă închizi inima când este rănită şi o deschizi din nou pentru oricine, oricând uitând că a fost străpunsă… Dacă în viaţă vezi atingere. în atingere vezi divinitate, în divinitate vezi un scop măreţ… Dacă încerci să atingi cerul şi să uiţi de limite…
Dacă simţi că ceea ce faci este conectat la ceea ce face cineva mai mare decât tine… Dacă ceri respect lumii şi primeşti întors respectul lumii… Dacă conştientizezi prin ceea ce faci prezenţa unei energii divine sau superioare… Dacă dincolo de orice mască pe care o laşi să cadă rămai transparent şi pur… Dacă locuieşti în tine însăti/însuţi si nu în alţii… Dacă reuşesti să te conectezi la existenţă fără să devii sclavul ei, sclavul celorlalţi… Dacă reuşeşti să laşi pe alţii să te înveţe, fără să devii sclav… Dacă reuşeşti să îi înveţi pe alţii, fără să devii stăpân… Dacă ştii că AI, DEŢII şi cu toate acestea înţelegi că nimic nu îţi aparţine, nu duci nimic cu tine pentru o eternitate… Daca ştii ce înseamna pacea. Pacea…. Dacă eşti capabil să simţi milă, compasiune şi iubire si sa nu le confunzi între ele… Dacă lupţi cu însetare şi fără renunţare în numele unui vis de iubire sau de viaţă… Dacă poţi să înduri suferinţa şi umerii ţi s-au făcut grei şi mici sub povara ei. Dacă inima ta naşte visuri la care nu renunţă niciodată…
„Punctul lui Dumnezeu”…
Inteligenta spirituală există şi este considerată o dimensiune importantă a inteligenţei. Ea nu are nimic de a face cu religia sau religiozitatea. Oamenii de ştiinţă atestă existenta unei anumite zone-Dumnezeu în creier. „Punctul lui Dumnezeu” a fost studiat de Persinger şi de Ramachandran, fiind considerat a fi un centru spiritual încorporat în creier. Se pare ca punctul lui Dumnezeu este localizat la nivelul conexiunilor neuronale din lobii temporali. În cadrul cercetărilor şi a testelor efectuate, au fost efectuate scanări cu emisii pozitronice. Oamenii de ştiinţă au constatat că ariile neuronale se luminau ori de câte ori participanţii la experiment purtau conversaţii spirituale sau care îl aveau în centru pe Dumnezeu. Creierul, nu doar inima, este sensibil faţă de astfel de valori. Să ne mire oare acest lucru.
În cadrul unei prelegeri ţinute la Conferinţa Stiinţei şi a Conştiintei din New Mehico, un specialist în fizică cuantică, sesiza 9 caracteristici ale Inteligenţei Spirituale:
  • capacitatea de a înfrunta durerea, tragedia sau suferinţa şi de a accepta propriile greşeli şi a învata din ele
  • capacitatea de a fi holistic, receptive şi deschis la tot, putând sesiza relaţiile şi legăturile care exista între lucruri
  • conştientizarea sinelui: a şti cine eşti cu adevărat şi a şti că eşti conectat la întreg universul
  • abilitatea de a celebra diversitatea: a fi recunoscător pentru faptul că eşti diferit de ceilalţi
  • abilitatea de a întreba “de ce”
  • independenţa de context – curajul de a fi independent şi altfel, curajul de a nu te adapta convenţiilor
  • capacitatea de a RE-pune în ramă, de a integra un lucru sau o situaţie anume, într-un context anume
  • spontaneitatea – abilitatea de a răspunde lumii într-un mod corespunzător, fără toane sau frică
  • capacitatea de a te lăsa condus/a de viziuni, valori sau idealism.Vă doresc zile senine şi bucuria clipei!
 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

21 iul. 2017

Aura Ghidului Spiritual...

Ghizii spirituali vin și pleacă din viețile noastre conform cu nevoile noastre. În mod uzual ei reprezintă esența unei culturi particulare, rase sau religii sau pot reprezenta o carieră sau o cale a vieții. Ei sunt profesori.
Când un nou ghid vine la voi, veți găsi în voi o necesitate urgentă să știți tot ceea ce este de știut despre o cultură sau religie care pâna atunci v-au fost străine. Începeți să cumpărați cărti, artefacte, bețisoare parfumate, muzică sau haine care vă vor învăța esența acestui nou interes și ceea ce oferă din punct de vedere spiritual. Curând, oamenii care vin în viața voastră sunt dintre cei care studiaza același lucruri ca și voi această esență în întrebările lor spirituale. Chiar dacă acest proces are loc rapid sau subtil, ofera o oportunitate pentru creștere într-o nouă direcție.
Prin meditație sau alte tehnici, veți fi capabil să vă vedeți ghizii. Ceea ce contează este să conștientizați aria interesului vostru și să ascultați mesajele care vin din acesta. Când vă descoperiți ghidul sau ghizii puteți accelera învățarea lecțiilor pe care le aveți și să explorați multe posibilități pentru creștere și pentru ghidare.
De exemplu, dacă unul din ghizii spirituali este un nativ American, puteți avea viziuni care vă pun în contact cu Mama Pământ, care îți pot aduce un mai mare respect pentru planetă, care în schimb vă poate inspira să acționați într-un fel.
Dacă ghidul vostru este un Zen Buddhist, lecțiile voastre pot să privească piederea ego-ului pentru o vreme, dezvoltarea intuiției și învățând doar să fiți. Puteți chiar să vă schimbați job-ul cu altceva mai ușor și care cere mai puțină concentrare mentală în scopul de a învăța noi căi de a fi.
Ar putea ca unul din ghizii voștrii să reprezinte personalități din trecut ca de ex. Florence Nightingale. În acest caz, ghidul vostru poate să semnifice un timp în serviciul și atenția sănătății și modului cum vă hrăniți.
Dacă ghidul vostru este Celtic, veți putea să vă găsiți fascinați pe voi înșivă de credințe în zâne, legende arthuriene, regi și regine, de personaje mitice.
Ghizii spirituali ne învață despre valorile spirituale care nu ne sunt familiare. Recunoscându-ne ghizii prin schimbările  subtile sau dramatice care vin în viața noastră ne va ajuta să ne înțelegem propriile scopuri sau cereri particulare spirituale. Ghizii nostrii nu ne părăsesc cu adevărat, dar ei fac în așa fel încât alți ghizi să poată veni în față când sunt noi lecții de învățat. Ghizii spirituali sunt îngeri ai învățăturilor de bază ; ei ne dau o nouă vedere interioară și o nouă creativitate pentru a ne aduce în armonie cu Sinele Superior al nostru.

Mesageri ai Iubirii, Luminii si Gratiei: Aflandu-ne Ingerii Personali” – Terry Lynn Taylor.

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

20 iul. 2017

DISCERNĂMÂNTUL – cheia liniştii sufleteşti...

Misiunea noastră pe Pământ este de a face cunoscut necunoscutul din noi, adică de a face cunoscut pe Dumnezeul din noi.
Pentru ca să împlinim această menire este nevoie să lucrăm mult şi conştient cu noi, pentru a discerne, a judeca corect ce alegeri facem în viaţa de zi cu zi, clipă de clipă, moment de moment. În primul rând este necesar să fim conştienţi şi responsabili că fiecare gând, vorbă, sentiment sau faptă ne scrie realitatea viitoare. În sensul că odată emis ceva, merge în univers, se încarcă cu energie de aceeaşi vibraţie şi revine la creator.
De aceea se spune că Dumnezeul central (Tatăl Ceresc) a lăsat omul stăpân peste, animale, păsări şi toate vietăţile pentru a fi creator. Prin aceasta omenirea a înţeles creaţia doar ce se vede: un copil, o casă, doar lucruri fizice materiale, adică văzute de simţurile noastre din spectrul vizibil; dar de mii de ori sunt mai multe şi mai importante lucrurile care nu se văd în spectrul nostru, cu ochii fizici. Noi toţi vedem aceste realităţi energetice şi informaţionale prin simţământ şi apoi prin trăire. Aici intervine discernământul sau dreapta judecată, înainte de a emite ceva. După ce am emis este prea târziu. În acest caz mai putem şterge prin rugăciuni, concentrare, meditaţii directe asupra a ceea ce am creat. Adică noi am făcut, noi putem desface. Vorba părintelui Ieronim de la schitul Bucium (fostul meu duhovnic – decedat în 2001): „Uite Niculina vin la mine şi îmi dau acatiste să mă rog ca să li se rezolve o anumită problemă, dar ei nu fac nimic; eu îi pot ajuta doar 10 la sută dar dacă ei nu fac inversul la ce au făcut nu se întâmplă mare lucru”. Din păcate foarte mulţi din necunoaştere aşteaptă să le dezlege altcineva ce au facut ei. Chiar dacă de multe ori vrem să responsabilizăm pe altcineva să dezlege pentru noi (preoţi, duhovnici, maeştri), nu vor avea succes, deoarece creaţia se întoarce la creator, aşa cum noi ne întoarcem în sânul Tatălui Ceresc. Una este să lucrăm cu noi şi să mai cerem ajutorul cuiva (duhovnici, vindecători, prieteni, parteneri, maeştri) şi una este să lăsăm la voia întâmplării aceste lucruri.
Astfel emitem diverse prostii (emisii necorespunzătoare) şi apoi spunem, cum vrea Dumnezeu să se întâmple una ca asta? Ce nu înţelegem de multe ori este că Dumnezeu este Iubire, Bucurie, Pace, şi nu el ne dă acea experienţă ci noi am creat-o cândva atunci când nu am avut discernământul necesar să emitem responsabil pentru a ne crea o realitate fericită. Adică Dumnezeu îngăduie, deoarece avem liber arbitru, asta e legea pe care ne-a lăsat-o, o lege peste care nici el nu trece. Prin libertatea nostră de a alege am creat ceva şi acel ceva se întoarce la creator. De ex: atunci când critici, judeci, înşeli pe cineva mai devreme sau mai târziu vei atrage în viaţa ta situaţii prin care vei fi criticat, judecat, înşelat. Pentru a nu mai întâlni astfel de situaţii este bine să fii responsabil şi conştient de tot ceea ce faci. Este un drept al tău să primeşti ceea ce vrei, Dumnezeu îţi dă conştiinţă şi energie şi prin câmpul cuantic se materializează ceea ce vrei.
Un maestru spunea: “Conştiinţa şi energia creează natura realităţii.”
De exemplu optimiştii, care au o încredere totală că totul va fi bine şi vor căpăta ce vor – aşa li se întâmplă; versus pesimiştii care cred în rău şi ghinioane şi atrag în realitatea lor acele rele în care cred. Astfel gândul concentrat aduce după sine materializarea a ceea ce am gândit. Dacă gândim corect fără să încălcăm demnitatea cuiva, atunci vom avea parte doar de experienţe care duc la pace şi bucurie. Avem nevoie de discernământ atunci când ne confruntăm cu reguli şi norme impuse de familia de bază şi de societate, care sunt spre binele nostru şi care nu. Iar ca să discerni trebuie să cunoşti. Cunoaşterea este ingredientul cel mai important pentru a putea avea opţiuni în ceea ce priveşte calitatea vieţii noastre. Partea cea mai grea în a ne cunoaşte este cu educaţia pe care am primit-o în cei 7 ani de acasă. Aici e greul pentru a reuşi să ne cunoaştem şi a vedea ce s-a implementat în mintea noastră, în concordanţă cu fiinţa noastră divină şi ce nu era în concordanţă cu noi. Pentru aceasta va recomand o carte deosebită: “Drumul către tine însuţi” de M. Skott Peack, de la editura Curtea Veche.De ce am spus că aici e greul? Deoarece noi în acea perioadă am preluat de la cei din jur (familia de bază, grădiniţa) tot din comportamentul, atitudinile, modul de a soluţiona problemele, mod de gândire. Acestea s-au implementat în creierul nostru liber ca nişte programe în calculator, au devenit obişnuinţe au intrat în mintea subconştientă şi acum sunt ca o a doua natură a noastră. Atunci ni s-a implementat scenariul de viaţă. De aceea nu ştim prea bine dacă unele atitudini sunt ale noastre şi le alegem noi sau vin ca urmare a informaţiilor din programare. De aceea cunoaşterea raţională şi cunoaşterea spirituală fac casă bună pentru a ne redescoperi şi regăsi fiinţa divină. Dezvoltarea discernământului ne duce la pace şi linişte sufletească în sensul că nemailuând decizii prin care să ne călcăm sufletul, fiinţa noastră divină nu mai are de suferit, suntem mereu bucuroşi şi fericiţi şi devenim mai responsabili în a ne realiza misiunea de a face cunoscut necunoscutul din noi.
- Sursa-Autor articol: Ph. Niculina Gheorghiță   -
 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

19 iul. 2017

Destinul tău este să duci o viaţă minunată !...

 Destinul tău este să te bucuri de tot ce iubeşti şi de tot ce îţi doreşti, să desfăşori o activitate care te entuziasmează şi să realizezi tot ceea ce îţi propui să realizezi. Destinul tău este să ai relaţii bune cu familia şi cu prietenii tăi, care să îţi umple inima de fericire. Destinul tău este să te bucuri de toţi banii de care ai nevoie pentru a-ţi asigura o viaţă minunată şi împlinită. Destinul tău este să îţi îndeplineşti toate visele! Dacă îţi doreşti să călătoreşti, înseamnă că acesta este destinul tău. Dacă îţi doreşti să începi o afacere, înseamnă că acesta este destinul tău. Dacă îţi doreşti să înveţi să dansezi, să conduci un iaht sau să înveţi limba italiană, înseamnă că acesta este destinul tău. Dacă îţi doreşti să devii un muzician, un om de ştiinţă, un om de afaceri, un inventator, un actor, un părinte sau orice altceva, înseamnă că acesta este destinul tău!
Atunci când te trezeşti dimineaţa, tu trebuie să te simţi plin de entuziasm, ştiind că ziua îţi va aduce nenumărate realizări. Este destinul tău să râzi şi să fii plin de bucurie. Este destinul tău să te simţi puternic şi în siguranţă. Este destinul tău să te simţi bine în pielea ta şi să ştii că fiinţa ta este nepreţuită. De bună seamă, te vei confrunta şi tu cu încercări, căci rolul acestora este să te ajute să te maturizezi, dar este destinul tău să ştii cum să le faci faţă şi cum să le depăşeşti. Este destinul tău să fii victorios! Este destinul tău să fii fericit! Este destinul tău să duci o viaţă minunată!Tu nu te-ai născut pentru ca viaţa ta să fie o luptă continuă. Nu te-ai născut să duci o viaţă în care momentele de bucurie să fie puţine şi rare. Nu te-ai născut să munceşti din greu cinci zile pe săptămână, pentru a te bucura de câteva momente efemere de fericire doar în weekenduri. Nu te-ai născut să trăieşti cu o energie limitată, simţindu-te epuizat la sfârşitul fiecărei zile. Nu te-ai născut ca să suferi. Ce rost ar mai avea în toate aceste cazuri viaţa? Tu te-ai născut ca să experimentezi viaţa la apogeu, să ai tot ceea ce îţi doreşti şi să te bucuri în permanenţă de bucurie, de sănătate, de vitalitate, de entuziasm şi de iubire – pentru că asta înseamnă să duci o viaţă minunată! Viaţa viselor tale, tot ceea ce ţi-ai dori să faci, să fii sau să ai, a fost întotdeauna mai aproape de tine decât îţi imaginezi, căci puterea de a realiza orice îţi doreşti se află în interiorul tău!


-sursa-https://detoatepentrutotisimaimult.blog/2016/07/04/destinul-tau-este-sa-duci-o-viata-minunata/-
 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

18 iul. 2017

Iniţierea înseamnă lărgirea conştiinţei...

Mulţi oameni se nasc pe pământ, fiecare îşi duce viaţa, dar mulţi o fac în mod inconştient, adică automat, instinctiv, biologic, unii se izolează, alţii caută compania celorlalţi dar, progresul, adevăratul progres constă în lărgirea conştiinţei, pentru a putea deveni conştienţi de tot ceea ce se petrece în noi. Neştiind toate acestea, trăim ca animalele, mulţi oameni o fac, neexistând nici un progres în viaţa lor, ei plutesc în neştiinţă: când mănâncă, când beau, când fac dragoste, conştiinţa lor nu este luminată, trezită, şi ei repetă automat anumite gesturi… Iniţierea nu este altceva decât o lărgire a conştiinţei…, da, se pot da tot felul de definiţii dar, aceasta este mai apropiată de adevăr. Dar, lărgirea conştiinţei posedă diferite grade, iar ultimul grad al iniţierii este atunci când conştiinţa devine atât de largă încât ajungem să ne topim în Sufletul Universal, să vibrăm la unison cu el, adică să ne găsim într-o armonie desăvârşită, auzind muzica sferelor. Iată iniţierea sublimă, supremă, dar este foarte greu de ajuns aici; între viaţa obişnuită şi acest grad sublim există, totuşi, multe etape intermediare pe care trebuie să le străbatem în viaţa noastră pământeană: să ne lărgim conştiinţa, s-o luminăm, astfel încât ea să poată deveni atât de clară, limpede, transparentă, lăsând să pătrundă în ea multe lucruri, până când întreg universul o poate cuprinde… Astfel, ea se amplifică, devine imensă. Lipsa iniţierii înseamnă că omul rămâne limitat, redus, minuscul, şi se învârte în jurul propriei fiinţe… Nu există nimic altceva, poate totuşi să aveţi parte de o mică iniţiere, deşi, cel mai probabil, nimeni nu v-o poate oferi în acest moment. Ce spun alţi Iniţiaţi ? Fiecare spune altceva despre iniţiere, dar toţi sunt de acord cu această explicaţie fundamentală: lărgirea conştiinţei… Unii vor spune că aceasta înseamnă dezvoltarea anumitor chakre, alţii că obţineţi anumite puteri, haruri sau calităţi… Da, lărgirea conştiinţei aduce toate aceste lucruri, totul se cuprinde în ea, nimic nu este contradictoriu, nu există definiţie mai bună pentru dezvoltarea chakrelor, pentru obţinerea puterilor… Vă mai pot da multe definiţii, dar nu vă pot fi de prea mare folos. Deci, atunci când discipolul începe să-şi lumineze toate mişcările şi actele sale mecanice, instinctive, automate, când el începe să realizeze semnificaţia subconştientului, adică a ceea ce zace în el de milioane de ani, devenind clar şi apărând la suprafaţă, adică în conştiinţa sa, el va înţelege multe lucruri. Va înţelege, mai ales, ceea ce priveşte din Înalt, curenţi, mesaje, prezenţe, existenţe care se reflectă la suprafaţa conştiinţei, devenind astfel un om complet, perfect… Altfel, el va rămâne o insectă, inconştientă, căci oamenii fac deseori gesturi din instinct, nemaigândindu-se la semnificaţia lor. Vedeţi, aici este vorba despre sufletul grupului, cel care lucrează asupra insectelor, chiar şi asupra plantelor. Pentru prima oară, numai în cazul omului conştiinţa a prins contur, mergând, conducând omul spre Divinitate; în acest moment sufletul grupului dispare, căci fiecare este individualizat. La animale, la plante, nu se întâmplă la fel, conştiinţa găsindu-se în afara lor, alţi factori o dirijează, o comandă, spunându-i: “Iată a venit momentul procreării, al înmulţirii”, căci ele nu sunt conştiente de toate acestea. Şi cum în om este destul de bine reprezentată latura animalică, multe lucruri în noi se petrec aidoma animalelor: instinctive, inconştient, impulsive, fără măsură. Trebuie ca totul să devină conştient, controlat, voit, dominat, orientat, astfel omul devine un Iniţiat, dându-şi seama ce se petrece în sine, punându-şi multe lucruri la punct, armonizându-le, calmându-le, chiar provocându-le, pentru acei care sunt avansaţi pe calea iniţierii.
Nu trebuie să uităm niciodată aceste lucruri. Atunci, acei care doresc să revină la viaţa instinctivă, pasională, trebuie să ştie că, nemaifăcând eforturi, vor deveni din ce în ce mai confuzi, oprindu-se din drum, şi mulţi o fac, gândindu-se că este mai uşor, neştiind că vor întâlni în drumul lor obstacole şi mai mari !
De exemplu, când ei dau frâu liber anumitor nebunii, se simt minunat, neexistând oprelişti sau legi, profesori pe care să-i respecte. Ei îşi spun atunci: “Ce bucurie ! Triumfăm, suntem fericiţi, nu mai respectăm nimic, nu ne mai controlăm, am găsit, în sfârşit, o cale uşoară şi minunată de urmat !”. Din nefericire, lucrurile se complică apoi…, din ce în ce mai mult, şi tot ce era pe cale să se construiască, să prindă formă şi simetrie, începe, din nou, să se deformeze, să se strâmbe, să se întunece; şi într-o zi, când ei vor dori să reia drumul ascensiunii, în acel moment apare şi plata, suferinţa, pentru că ei nu vor reuşi din cauza lucrurilor acumulate, a dificultăţilor nenumărate, a imprudenţei comise. Astfel apar regretele, remuşcările şi deziluziile… Da, ne lăsăm duşi repede de plăcere, coborâm repede aşa cum o fac copiii iarna cu sania pe derdeluş, şi când dorim să urcăm, ne apar dificultăţile. Da, v-o spun cu toată sinceritatea, aşa se petrec lucrurile… Dacă nu ar fi fost aşa, aş fi depăşit omenirea întreagă !… Iată ceea ce se întâmplă: unul se justifică că a făcut dragoste doar cu o fată, altul că a dat foc numai unei singure locuinţe, iar un altul că nu a omorât decât o singură persoană… Ce nefericiţi, ce mizerabili ! Dacă nu aş fi avut acest Învăţământ, aş fi devenit cea mai rea fiinţă de pe pământ… Rugaţi-vă Cerului să nu-mi ia această învăţătură !… Când privesc la toţi nefericiţii care au furat mii de franci, au omorât atâtea persoane, mi-e milă, fiindcă eu aş fi putut escroca lumea întreagă ! Nu dorinţa este cea care îmi lipseşte, ci nefericirea de a fi intrat în acest Învăţământ ! Ah, din fericire, voi nu mă credeţi, nu-i aşa ? Am observat la tineri că logica, judecata lor, nu este încă pusă la punct. Concluziile vin de abia după ce ei au trăit experienţe, după ce s-au ars; abia atunci ei încep să gândească diferit.Atât timp cât nu au întâlnit şocuri, izbituri, nenorociri, războaie, ei suprimă cu uşurinţă toate regulile, legile, sfaturile ! Nu trebuie să elimine tot, deoarece, la rândul lor, când vor avea copii, şi vor vedea că aceştia fac aceleaşi greşeli ca şi ei, din cauza eredităţii, a clişeelor, atunci îşi vor smulge părul, ţipând în gura mare… Vedeţi, dar, plata datoriilor se pot face şi după 10, 15, 20 sau 30 de ani, şi după, nimeni nu rămâne nepedepsit. Ei nu realizează că, ignorând legile morale, eticii, înţelepciunii sau ale esteticii – şi cu câtă bucurie o pot face – nu pot înţelege cum este construită viaţa; dacă ar fi ştiut că totul se înregistrează, că fiecare lucru declanşează, la rândul său, un altul nu tocmai armonios, ce-l poate distruge, ar fi reflectat mai mult… Nu, ei nu o fac şi dau frâu liber tuturor anomaliilor, libertinajului, dezmăţurilor; când li se explică, ei găsesc că morala este demodată şi trebuie suprimată, că sunt înşelaţi, că nimic nu este moral în viaţă !… Da, ei consideră că trebuie să-şi urmeze instinctele şi nimic altceva ! Dacă ar fi dorit măcar, să studieze mersul lucrurilor, cum a construit Dumnezeu omul în atelierele Sale din Înalt, s-ar fi putut opri atunci, să mai judece puţin… Da, ia să vedem ce câştigăm şi ce pierdem ! Acest lucru trebuie, mai întâi, inoculat tineretului: să studieze experienţele celorlalţi, să le urmeze, să aibă modele. Dar nu, ei dau frâu liber la tot ceea ce simt: mobile, predispoziţii fără măsură, fără reţinere, fără inteligenţă! Aici este problema: odată ce te-ai obişnuit, controlul şi voinţa dispar, inteligenţa la fel iar când vei dori să câştigi, să te afli pe primul loc, aceste instrumente sunt slabe, uneori inexistente, şi nu vei reuşi ! Astfel, oamenii devin nedrepţi, răi, cruzi, reproşează tuturor necazurile proprii… dar, adevărul este că ei nu şi-au dezvoltat îndeajuns voinţa, controlul, judecata, inteligenţa şi perfecţiunea ! Ei s-au lăsat duşi de plăceri, aruncându-se cu capul înainte, spre prăpăstii, cu mâinile legate, ce prostie !… Cum să-i faci să înţeleagă că ei însuşi se limitează, devin independenţi, şi în momentul când sunt scuturaţi sau loviţi de alte persoane pe care le-au jignit, le-au urât sau făcut rău, ei încep să se gândească cum să repare răul făcut, cum să iasă din situaţia neplăcută ? Da, dar odată ce ai abandonat inteligenţa şi voinţa, este greu să le mai dezvolţi mai târziu ! Apar, astfel, lovituri fără sfârşit din partea societăţii sau a forţelor naturii şi omul nu mai poate ieşi din acest joc… Iar eu, ce fac eu ?… Cine mă poate împiedica să comit crime, am atâtea mijloace să o fac ?… Ei bine, există un adevăr care mă împiedică, care ne uşurează, ne schimbă, şi acest adevăr vi-l comunic eu vouă… Ar fi bine ca tinerii să-l asculte puţin, să-l verifice, el există aşa de milioane de ani, nu eu l-am creat, ci trebuie să-l studiem împreună, să-l aprofundăm, să-i extragem beneficiile… De ce să-i reproşăm mereu naturii mobile şi tendinţe lipsite de judecată ?… Ea are, totuşi, scopuri precise, exacte, dar noi nu cunoaştem faptul că ele sunt puse în slujba binelui ! Toate instinctele, toate pasiunile, pot servi binelui, dar cu o singură condiţie: să le controlăm, să le măsurăm, să le dozăm, să le orientăm…Vă veţi întreba de ce a creat natura vânturile, furtunile, inundaţiile, torentele ? Ei bine, ea îşi are planurile ei şi noi nu trebuie să o criticăm, ci să folosim, să controlăm şi să ne îngrijim de toate aceste lucruri, şi încet-încet, oamenii vor putea controla toate aceste cataclisme, transformându-le energia în folosul lor propriu. Nu putem să-i reproşăm naturii ca ne-a oferit în străfundurile pământului cărbune, petrol şi că acestea ne pot face rău ! Nu, ne vor face rău numai dacă nu vom fi inteligenţi şi prudenţi; căci natura poate şi fulgera… Dar, dacă ne vom dezvolta inteligenţa, voinţa şi controlul, orientarea, da mai ales să ştim să ne orientăm lucrurile zi de zi, să cunoaştem direcţia, vom observa că nu mai putem critica natura… Fiind slabi şi proşti nu atragem decât răul ! Chiar şi binele pe care-l primim ne poate face rău, căci nu l-am înţeles… În schimb, totul se poate transforma în bine, dacă ştii cum să-l utilizezi. Într-o zi, într-o conferinţă, am spus: otrăvurile, răul, tot ce este negativ, nociv, vor constitui formidabile remedii pentru a vindeca tot, tot ! Răul va sluji vindecarea, ameliorarea lucrurilor: numai să ştim cum să-l dozăm ! De ce, pentru moment el este distrugător ? Pentru că există în doze alopatice… Otrava este extrem de puternică, distruge ţesuturile, îngroaşă sângele… În timp ce dacă o veţi doza, veţi putea vindeca toate bolile, de exemplu cu veninul şerpilor, al cobrelor… De ce repetăm, acum, aceleaşi lucruri ? Fiindcă nu le-am înţeles…, dacă le-aţi fi înţeles eu nu le-aş mai repeta… De ce oare, lumea invizibilă, care se găseşte deasupra mea, în spatele meu, mă inspiră, îmi oferă cuvintele, subiectele, problemele pe care trebuie să vi le înfăţisez ? Deoarece, ea observă că toate acestea nu au fost bine înţelese, folosite şi atunci insistă prin intermediul meu… Nu-mi veţi putea reproşa că v-am spus aceleaşi lucruri, de atâtea ori ! Dovada este faptul că mulţi dintre voi vin şi îmi spun: “Maestre, de abia astăzi am înţeles această conferinţă”, deşi ea fusese auzită de zece ori !… Da, este necesar să repetăm unele lucruri, fiindcă la început, prima, a doua, a treia oară, nu suntem pregătiţi să înţelegem, să vibrăm… Iată că, a zecea oară, s-a produs o lumină şi am înţeles ! Iată, eu mă aflu în mâinile lumii invizibile, iar dacă lumea invizibilă va considera că meritaţi să ştiţi unele lucruri, ea mă inspiră, mă va însufleţi, îmi va oferi subiectele, căci adesea nu eu sunt acela care stabileşte programul… Nu, eu nici măcar nu ştiu despre ce să vorbesc când ajung în sală, nu am nimic în minte, şi lumea invizibilă, ştiind ce se pretrece cu voi, că suferiţi, că sunteţi nefericiţi, alege subiectele ! Nu, eu nu ştiu nimic, să nu-mi reproşati apoi; unii dintre voi vin şi-mi spun că la conferinţă am continuat discuţia avută cu unul sau cu celălalt ! Nu vă mai miraţi atât de mult, pe mine toate acestea nu mă privesc… Vedeţi cum se petrec lucrurile ? Totul depinde numai de voi; dacă vă veţi mări conştiinţa şi veţi acorda importanţă Învăţământului, ce va mai urma ? Nu ştiu, n-am nici cea mai vagă idee… Ce vi se va mai putea revela ?… Totul depinde de voi ! Când am copii în jurul meu, nu le pot destăinui toate secretele, ci numai ce ei pot înţelege Dacă întâlnesc profesori universitari sau Iniţiaţi, schimb şi limbajul şi subiectele…, totul depinzând de persoană. Dacă întâlnesc un pictor, îi voi vorbi despre culori, unui muzician despre muzică, unui matematician despre matematică. Deci avansaţi din ce în ce mai mult în această direcţie: controlaţi-vă, dominaţi-vă, învăţaţi să judecaţi, să primiţi lumina, să vreţi să ştiţi ceea ce este bun sau rău, angajându-vă într-o anume direcţie ! Apoi, veţi putea vedea ce va ieşi de aici. Chiar şi eu mă educ, prin propriile mele cuvinte !
                           Vă doresc o zi bună, încercând să profitaţi cât mai mult de timpul petrecut aici, fără calomnii şi critici, ci în meditaţie şi lectură, instruindu-vă ! Dacă obosiţi, nu fortaţi, căci astfel vă veţi bloca multă vreme. Odihniţi-vă şi reîncepeţi apoi munca şi veţi vedea mai târziu utilitatea. Peste tot unde veţi merge, veţi aduce câte ceva minunat ! Oamenii au nevoie, ei se află mereu în dezordine şi în certuri, în tristeţe şi nesiguranţă, nu ştiu de unde vin şi încotro se îndreaptă ! De ce să nu îi ajutaţi ? Câteva cuvinte numai, rostite cu iubire, vor produce uimire, iar voi veţi fi mândri că aţi fost utili, folositori. De ce să nu aveţi acest ideal ? Mulţi oameni îşi prăpădesc timpul, energia, prosteşte, când ar fi putut câştiga mult mai mult altfel ! Când vă veţi întoarce acasă de aici, oamenii vor fi uimiţi de schimbările ce s-au produs pe chipul vostru, în gesturi şi priviri, în voce şi în cuvinte, în comportament şi vă vor întreba cum s-a produs schimbarea. Voi le veţi putea răspunde, ajutându-i: “Trebuie să trăiţi altfel, nu aşa cum o faceţi acum ! Continuând aşa, vă veţi întoarce în animalitate, în timp ce, dacă veţi trăi după un sistem divin, după reguli precise, după ceva care nu este artificial… Oamenii îşi imaginează că un sistem iniţiatic înseamnă ceva în afara regulilor, ceva care te deformează. Nu, nu, ceea ce am acceptat să trăim până acum înseamnă adevărata deformare; ne întoarcem înapoi… În timp ce, Iniţiaţii ne ajută să ne apropiem cât mai mult de această viziune a lumii, aceasta însemnând latura naturală şi normală a lucrurilor. Nu trebuie să ne imaginăm că toate acestea sunt anormale şi normale sunt lucrurile ciudate, urâte, tot ceea ce este dezagreabil. Trebuie scoase din mintea oamenilor aceste judecăţi. După Inteligenţa Cosmică este anormal dar, dupa mintea oamenilor obişnuiţi acestea par normale. Spuneţi acum aceste lucruri tinerilor, ei o merită, au multe lucruri bune în interiorul lor, numai că ele nu sunt bine orientate. Chiar dacă unii dintre ei sunt ciudaţi, odată orientate, pot deveni modele, iar eu le-o doresc, căci mă bizui mult pe tineret, el va schimba lumea, ea va aduce Împărăţia Domnului, ea va realiza idealul nostru. Da, ce vreţi, “ceilalţi se pregătesc de plecare, sunt obosiţi”. Da, tineretul nu trebuie lăsat astfel ! Ocupaţi-vă de el ! El constituie o forţă, dar care nu este bine orientată.
-sursa-OMRAAM AIVANHOV-

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

17 iul. 2017

LUMINA – SEMNIFICAŢIE CABALISTICĂ ...

  Cuvântul „Lumină” trezeşte în mintea noastră tot felul de asocieri pozitive. Dar în Cabala, Lumina este mai mult decât orice altceva ne-am putea imagina—este, de fapt, o calitate a Creatorului însuşi “Şi Dumnezeu a spus, ‘Să fie Lumină, şi a fost Lumină’,” “Lumina de la capătul tunelului,” “Eşti Lumina vieţii mele,” “Am vazut Lumina.” Dacă ai ţine minte de câte ori auzi zilnic “lumină”, ai descoperi că se fac sute de referiri la acest termen, într-um fel sau altul. Expresii ca “în lumina celor arătate,” “luminează-mă,” “iluminat”, “luminozitate” sunt metafore adesea utilizate pentru a descrie idei despre înţelepciune, speranţă, bunătate. De obicei spunem “o persoană (i) luminată” pentru a descrie pe cineva care este înţelept, sau care are abilitatea de a a vedea lumea într-un fel unic. Ne bucurăm de lumina soarelui şi ne plănuim vacanţe în locuri unde ne putem relaxa şi ne putem bucura de lumină/căldură. Suntem atraşi de căldura luminii focului şi ne adunăm în jurul luminii focurilor de tabără. În calitatea noastră de fiinţe umane , de foarte multe ori vorbim despre lumină în feluri emoţionale, aproape senzuale. Este greu de imaginat că după mii de ani de cercetări, oamenii de ştiinţă nu sunt inca siguri în privinţa naturii luminii. Totuşi, nimeni nu contrazice faptul ca lumina este izvorul vieţii pe pământ. Nu e nici o coincidenţă faptul că doar prin gândul despre lumină putem produce senzaţii aşa puternice. Înţelepciunea Cabala ne învaţă că există într-adevăr “o lumină spirituală” care are efect asupra noastră, chiar dacă noi nu suntem conştienţi de prezenţa acesteia. Această Lumină este atributul forţei care ne-a creat – a Creatorului.
Marele cabalist din secol XVI, Isaac Luria (the Ari), a scris în cartea sa, Tree of Life(Arborele Vieţii):

„Atenţie, înainte ca emanaţiile să fie emise şi creaturile create, Lumina Simplă de Sus a umplut toată existenţa. Şi n-a rămas nici un loc liber, ca o atmosferă goală, un vid sau o groapă, Ci totul a fost acoperit de Lumina Simplă Infinită.”
  Care e natura Luminii spirituale?Aşa cum lumina fizică ne umple în modalităţi fizice, facându-ne să ne simţim calzi şi comfortabil, tot asa, Lumina spirituală ne satisface nevoile spirituale, nevoile sufletului. Cabaliştii ne explică faptul că în timp ce ne traim viaţa în aceastalume, putem să ne umplem sufletele cu Lumină spirituală şi astfel să traim experienţa bucuriei infinite şi a împlinirii. Pe măsură ce sufletul este cuprins de Lumină, persoana începe să simtă împărăţia interioară numită “Lumea de Sus” şi să perceapă fenomene dincolo de ceea ce noi cunoaştem din lumea fizică.. Cum anume diferă această Lume de Sus de senzaţiile noastre obişnuite? În această lume, toate percepţiile noastre se dezvoltă în mod firesc cu ajutorul celor cinci simţuri. Şi totuşi, suntem afectaţi în mod evident de multe forţe ale naturii care sunt invizibile pentru noi. Oxigenul pe care îl respirăm, de exemplu, este invizibil, dar fără el nu am putea supravieţui în lumea fizică. În acelaşi fel, Lumea de Sus este o zonă a realităţii care este imperceptibilă pentru cele cinci simţuri ale noastre, dar putem incepe să o simţim pe măsură ce sufletele noastre sunt umplute de Lumina spirituală. Dr. Jeffrey Satinover, unul dintre oamenii de ştiinţă care a făcut filmul, What the Bleep Do We Know!?, explică aceasta din perspective fizicii cuantice: “Teoria cuantică arată că există ceva ce funcţionează dincolo de simplul mecanism, în afara lumii fizice.” Tocmai de aceea Cabala mai poartă denumirea de “înţelepciunea celor ascunse”—deoarece dezvăluie acea parte a realităţii care este ascunsă pentru cele cinci simţuri ale noastre. Este o metodă care ne permite nouă să ne umplem sufletele cu Lumină, şi să simţim simultan atât Lumea de Sus cat şi lumea noastră.  
-sursa-– Adrian Silvăşanu UNIVERSUL INTERIOR

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

15 iul. 2017

Sporul casei şi sporul personal in opinia lui Constantin Gheorghita...



 Descriere
„Fiecare om are o anumită sumă de bani pe care o câştigă lunar prin Drept Divin. Această sumă este determinată de karma personală şi de cea de neam, de păcatele personale şi nu în ultimul rând de ceea ce face omul cu banii câştigaţi. Această sumă de bani se poate creşte sau se poate micşora în funcţie de ceea ce face persoana în cauză.
Pentru această problemă, omul are îngăduit de Dumnezeu un înger sau un ghid spiritual care se ocupă cu problemele lui financiare. Acest înger este denumit popular spor. In momen-tul în care este legat sporul, de fapt este legat acest înger. Există şi posibilitatea în care acest înger este furat şi legat să servească pe altcineva, în general pe cel care îl fură.Sporul casei este format din suma sporului persoanelor care trăiesc în respectiva casă.
 Simptome
Nemaiavând cine să se ocupe de partea financiară, din punct de vedere spiritual, omul începe să piardă banii, îi cheltuie fără să se aleagă cu nimic sau nu-i mai câştigă. In cazul în care este furat sau legat sporul casei, problemele financiare apar la toată familia şi trebuie dezlegat sporul tuturor membrilor familiei.Sporul poate fi furat printr-un simplu schimb de bani. In ideea protecţiei nu este indicat a cumpăra de la ţigani sau a dabani cerşetorilor ţigani indiferent dacă sunt copii sau nu. în general, aceştia au programe de furat sporul făcute de către vrăjitoarele lor.
 Alte indicaţii
Se poate măsura radiestezic cat la sută este legat sau altfel spus, cât ia sută te mai ajută acel înger. Acest tip de atac psi apare în momentul în care omul greşeşte faţă de bani, şi astfel scăzându-i suma de bani meritată prin Drept Divin, Dumnezeu îngăduie să îi fie legat sporul. Pentru rezolvarea problemelor financiare trebuie văzut unde greşeşte omul faţă de bani şi ce trebuie să schimbe în viaţa lui pentru a merita mai mult.
Autocontrol
Se vizualizează acest înger, apoi folosind o foarfecă la nivel astral se taie toate legăturile de pe el. Dacă se observă că mai sunt şi alte lucruri negative pe el, se curăţă şi de acelea.
 Alte metode
Pentru rezolvarea acestei probleme, omul trebuie să înţeleagă unde greşeşte faţă de bani şi să schimbe aceasta. Ca un punct de plecare, pentru cei interesaţi, voi enumera câteva greşeli faţă de bani: fumatul, vândutul la un preţ mai mare decât cel meritat, furtul de bani, camătă, a cumpăra un produs mult mai scump doar pentru că provine dintr-un magazin de „fiţe” când în alte locuri este mai ieftin, a cheltui de fală etc. De asemenea, atenţie la ceea ce spuneţi, juraţi sau gândiţi. Dacă cineva spune mereu că el nu are nevoie de bani sau că el nu vrea bani, acela nici nu primeşte. Nu mai spun, în momentul în care se jură că nu vrea, indiferent că o face sincer sau de ochii lumii. Corect este să vrei cât îţi este îngăduit de Dumnezeu, nici mai mult nici mai puţin”.
-sursa- Constantin Gheorghita – „Terapia spirituala” – editura DAO PSI
 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

14 iul. 2017

Viaţa Spirituală...

  Bogăţia unui spiritualist este un lucru extrem de subtil, insesizabil chiar, dar dacă el este conştient de ea, va obţine Cerul şi Pământul, în timp ce ceilalţi nu vor avea decât o bucăţică mică de pământ pe undeva. De ce nu se înţeleg toate aceste lucruri? Poate cineva ar replica: “Dar eu înţeleg. Înţeleg că numai posesiunile spirituale sunt sigure şi durabile, că nimic material nu ne aparţine cu adevărat, că lucrurile materiale vor trebui abandonate într-o bună zi, deoarece e imposibil să le luăm cu noi pe cealaltă lume. Dar, chiar ştiind că mă înşel, eu prefer să trăiesc încă această viaţă materialistă căci ea îmi place.” Ah da, din nefericire aşa se petrec lucrurile: când intelectul înţelege avantajul unui lucru iar inima doreşte un altul, ce poate face voinţa? Ea va urma dorinţa inimii, ea nu poate face decât ceea ce îi place inimii. Pentru a dori să trăieşti această viaţă vastă, largă, bogată din punct de vedere spiritual, va trebui să o iubeşti; nu este suficient numai să o înţelegi.
Rolul meu este acela de a vă oferi explicaţii, argumente, şi pot să mă mai gândesc şi la altele, dar nu vă pot face să iubiţi viaţa spirituală, nu, acest lucru nu îl pot face. Sigur, într-un anume fel, vă pot influenţa. Când cineva iubeşte un lucru, această iubire devine contagioasă şi îi poate influenţa pe cei din jur, deoarece fiecare fiinţă omenească are posibilitatea să comunice celorlalte un element din ceea ce ea posedă; chiar şi pietrele, florile, animalele o pot face. Deci, e posibil ca ceva din iubirea mea pentru splendoarea lumii divine să vi se transmită şi vouă. Dar, depinde de voi să acceptaţi această influenţă. Eu fac mereu tot ce este posibil ca să vă fac să înţelegeţi ce drum aveţi interesul să urmaţi, dar gustul de a merge pe acest drum trebuie să vă aparţină. Când iubiţi ceva, sunteţi împinşi să vă apropiaţi de obiectul iubirii voastre. Când vă este foame, vă place mâncarea şi imediat o căutaţi în frigidere sau în magazine. Peste tot, lucrurile se desfăşoară astfel. Dacă iubiţi viaţa spirituală nu puteţi rămâne aşa, încremeniţi, cu braţele încrucişate: veţi fi împinşi să găsiţi o soluţie acestei iubiri, veţi face tot ce vă stă în putinţă pentru a vă satisface această nevoie de viaţă spirituală. În rezumat, se poate spune că este nevoie de un Maestru, care să explice clar discipolului în ce constă viaţa spirituală, de ce este important să ne apropiem de ea, dar rămâne ca discipolul să o iubească şi să o trăiască. Maestrul dă lumina, iar discipolul se pronunţă în inima sa: el o iubeşte sau nu, imediat urmând punerea sa în practică. Vedeţi cât de clare sunt lucrurile: lumina vine de la Maestru, iubirea vine de la discipol; mişcarea, actul, este rezultatul acestora două. Presupuneţi că Maestrul este aidoma unei lămpi: discipolul care iubeşte lectura se va apropia de lampă şi va începe să citească.Toată bogăţia unui spiritualist se află în el şi în conştiinţa lui; dacă el nu este conştient de această bogăţie va deveni mai sărac decât toţi materialiştii; cel puţin, materialiştii posedă ceva, pe când spiritualistul nostru nu are nimic.Dar, dacă el învaţă să-şi lărgească conştiinţa, pentru a comunica prin gândire cu toate sufletele evoluate ale universului, primind în dar ştiinţa lor, din lumina lor, ce materialist se poate compară cu el? Chiar şi pietrele preţioase şi diamantele pălesc în faţa strălucirii tuturor comorilor interioare, în faţa unui suflet scânteietor, plin de lumină.
Spiritualistul care are conştiinţa vastă şi luminoasă este bogat precum Domnul, deci mult mai bogat decât milionarul care posedă numai bogăţii terestre. Materialistul nu ştie că el este moştenitorul Domnului, el se gândeşte mereu că este moştenitorul părinţilor sau rudelor apropiate, iar acest lucru este complet lipsit de valoare. Spiritualistul simte că este un moştenitor al Domnului, iar această bogăţie pe care el trebuie să o moştenească se găseşte în spiritul său. Atât timp cât nu veţi gândi astfel veţi fi mereu săraci şi neputincioşi. Veţi spune: “Să fim moştenitorii Domnului… Ce poveşti ne tot spuneţi?” Acestea nu sunt poveşti. Dacă conştiinţa voastră se luminează, veţi simţi că sunteţi, cu adevărat, moştenitorii Domnului. Oamenii care exagerează, mai ales pentru a-şi dezvolta facultăţile intelectuale, o fac din nefericire în detrimentul altor posibilităţi de explorare şi, mai ales, de realizare: viaţa subtilă a Universului scapă investigaţiilor şi activităţii lor. Coborând în materie ei şi-au uitat originea divină, nu-şi mai amintesc cât erau de puternici, de bogaţi, de frumoşi. Acum, pământul îi preocupă: cum să-l exploateze şi să-l lucreze pentru a se îmbogăţii. Dar va veni şi epoca în care, în loc să aibă mereu atenţia îndreptată spre lumea exterioară, ei vor relua drumul spre interior: nu vor mai pierde nici una din posibilităţile pe care le-au cucerit de-a lungul secolelor şi mileniilor (fiindcă implicarea lor în materie va rămâne o achiziţie extraordinară), dar nu se vor mai concentra exclusiv asupra acestui aspect al Universului ci vor pleca să cucerească alte regiuni, mult mai bogate şi mai reale, unde îşi vor realiza opera lor de fii ai Domnului. Trebuie să ştiţi: când o fiinţă şi-a consacrat, cu adevărat, viaţa luminii, munca sa este de o importanţă decisivă pentru afacerile lumii!

-sursa-Omraam Aivanhov-

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

13 iul. 2017

Ce ştim despre energia spiritului?..

Trăim într-o epocă a computerelor şi a tehnologiei spaţiale, deşi încă studiem cu ajutorul medicinei şi a psihofiziologiei structura corpului uman.
Panoplia tehnicilor de cunoaştere de care dispunem la ora actuală este vastă, şi cu toate acestea, deşi cunoaştem foarte multe despre natură şi univers, foarte puţine ştim despre structura noastră interioară.  Chiar dacă există în prezent mii de cărţi în toată lumea în care se explică despre aură, chakre şi alte elemente care alcătuiesc partea nevăzută a fiinţei noastre, la modul practic nu deţinem cunoaşterea propriului spirit.
Ce este spiritul?
Am constatat de-a lungul anilor că foarte multă lume confundă sufletul cu spiritul, acestea două fiind separate. Sufletul nu este spiritul şi acest lucru trebuie să fie cât se poate de clar pentru toată lumea. Şi vom explica imediat despre diferenţa dintre ele, ca să se înţeleagă simplu şi uşor.
Spiritul uman este o formă de energie pură, creată de către Creator şi care are voinţă proprie. O întrebare foarte interesantă ar fi următoarea, legată de spirit: dacă este energie pură, din ce este alcătuit dacă el radiază într-o anumită frecvenţă a luminii cosmice? Sunt fotoni sau alte particule similare acestora, dacă mediumii şi clarvăzătorii au declarat că spiritele sunt alcătuite dintr-un fel de lumină? Cert este că spiritul uman prin natura sa aşa cum a fost creat reprezintă o inepuizabilă sursă de energie radiantă.
Atunci când vine la întrupare spiritul are nevoie de „hăinuţe” pentru a se putea adapta mediului şi dimensiunilor în care coboară. Astfel se îmbracă cu o „maieu” care este sufletul, apoi îmbracă o „cămaşă” care este conştiinţa, apoi o „vestuţă” care este mentalul, un „sacou” care este corpul astral şi în cele din urmă un fel de „trenci” care este corpul fizic. Am ales asemenea comparaţii ca să înţelegeţi cât mai bine. Pentru a putea să-şi facă simţită prezenţa, spiritul trebuie să aibă suficientă putere pentru a radia prin aceste straturi cu care se îmbracă, iar acest aspect depinde de nivelul de evoluţie al respectivului spirit.
Ce înseamnă nivelul de evoluţie al spiritului?
Putem considera nivel de evoluţie al unui spirit tot ceea ce acesta a experimentat în dimensiunile sau în lumile prin care a trecut de-a lungul unui număr de cicluri. Aceste experimentări prin intermediul corpurilor cu care se îmbracă de la o existenţă la alta constituie priceperea şi înţelepciunea acumulate, ori altfel spus Cunoaşterea acumulată prin mijlocirea acestor hăinuţe folosite de la o existenţă la alta, în diferite lumi prin care spiritul trece pentru a cunoaşte. Cu cât cunoaşte mai mult, cu atât nivelul spiritului este mai înalt şi energia sa radiantă este mai amplă. Această radianţă nu trebuie neapărat să fie văzută cu ochiul fizic, deşi poate fi observată ca în cazul lui Iisus, însă ea se face simţită. Există multe persoane la ora actuală pe Pământ a căror simplă prezenţă face bine celor din jurul lor.

Cercetările din anii ’90 efectuate asupra corpului uman, au pus în evidenţă cu ajutorul microscopului electronic faptul că în interiorul celulelor umane există o slabă radiaţie luminică. În acest fel asemenea cercetări confirmă adevărul existenţei spiritului uman, a cărui energie pătrunde până la nivel celular. Desigur această slabă radiaţie luminică are un foarte scăzut nivel de emisie datorită a cel puţin doi factori. Primul este educaţia care de-a lungul anilor îmbâcseşte la propriu corpurile subtile cu informaţie materialistă referitoare la materie şi alte chestii total inutile spiritului, iar al doilea factor este modul în care omul se hrăneşte şi înţelege propria viaţă, pe care o consideră
Majoritatea oamenilor cred încă faptul că ei sunt doar un trup şi atât
Pentru a putea avea o radianţă mai mare a spiritului prin întreaga noastră structură, întâi de toate este necesar să fim morali, pentru că orice gând de minciună, disimulare, falsitate şi alte asemenea acestora, atrag energii întunecate care umbresc porţiuni din câmpul de radianţă al spiritului. În al doilea rând să iubim sincer şi atunci umbrele câmpului nostru energetic vor dispare, iar în al treilea rând să studiem propriul spirit, ceea ce este posibil prin intermediul conştiinţei personale. În acest fel vom avea posibilitatea, dacă facem întocmai cum am descris, să avem într-o zi o revelaţie uimitoare despre propria persoană şi despre spiritul nostru. Şi atunci în acea zi vom putea considera că am găsit drumul de întoarcere către Dumnezeu, către Creator… Tatăl tuturor spiritelor
- SURSA-Lyn-

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

12 iul. 2017

Programele subconștiente care determină realitatea pe care o trăim...

NOI SUNTEM CONŞTIINŢĂ. LUMEA E DOAR O PROIECŢIE HOLOGRAFICĂ A ACESTEI CONŞTIINŢE. TOTUL SE PETRECE ÎN MINTEA NOASTRĂ, ÎN CREIERUL NOSTRU ŞI NOI SUNTEM CEI CARE DECODIFICĂM ŞI APOI RECONSTRUIM LUMEA ÎN INTERIOR. ŞI FELUL ÎN CARE REALIZĂM ACEST PROCES DE DECODIFICARE ŞI RECONSTRUCŢIE GENEREAZĂ REALITATEA PE CARE O TRĂIM. TOATE TRADIŢIILE SPIRITUALE AUTENTICE AU SUSŢINUT ACEST ADEVĂR DE-A LUNGUL MILENIILOR. ESTE FUNDAMENTUL ÎNTREGII CREAŢII. TOTUŞI ÎNŢELEGEREA PROFUNDĂ A ACESTUI ADEVĂR NU POATE FI ATINSĂ DECÂT PRINTR-O EXPERIENŢĂ SPIRITUALĂ DIRECTĂ.

Cu toate acestea există şi o serie de argumente foarte concrete care ne pot ajuta să înţelegem mai bine acest adevăr, iar un astfel de raţionament priveşte chiar actul vederii.
Actul vederii – marea iluzie – pata neagră  
În mod mormal avem senzaţia că vedem lumea din jur cu claritate oriunde am privi. Cu toate acestea s-a constatat că de fapt noi vedem clar doar pe o porţiune foarte îngustă a câmpului vizual. Iar această zonă este ca un tub îngust prin care dacă ne-am privi o mână întinsă am putea să vedem doar unghia degetului mare. Restul este complet neclar, chiar blurat. Avem doar o idee vagă despre ceea ce poate fi văzut în jur. Tubul prin care vedem limpede, este ca o rază de reflector a vederii. Orice iese puţin în afara acestei arii este lipsit de detaliile esenţiale, iar cu cât se află mai departe, cu atât mai puţine detalii vom observa. Puneţi asta în contrast cu sentimentul pe care îl aveţi când ridicaţi ochii de pe o carte şi priviţi în jur: tot ce este în câmpul vostru vizual pare limpede ca lumina zilei, nu-i aşa? Totuşi aceasta nu este decât o iluzie.
Puteţi face următoarea experienţă. Luaţi o carte de joc şi fixaţi-vă privirea într-un punct în faţă. Ţineţi cartea în mâna pe care o întindeţi lateral la nivelul umărului. Apoi aduceţi cartea uşor către axa principală a vederii, către în faţă. Veţi sesiza că nu puteţi să vă daţi seama ce carte este decât atunci când ajunge la aproximativ 50 faţă de axa noastră. Până atunci totul e neclar. Dar noi avem totuşi impresia că atunci când privim în jur totul este clar. De unde vine acest lucru?  Creierul reconstruieşte imaginea de ansamblu. El este marele magician.Un aspect mai puţin cunoscut este acela că între lumina ce vine din exterior şi celulele foto-receptoare (celule cu bastonaş şi celule conice) există o uriaşă plasă de nervi şi vase sanguine care o hrănesc. E ca şi cum te-ai uita la televizor şi cineva aşează foarte multe cabluri între tine şi ecran şi ar trebui totuşi să vezi foarte clar imaginile care se difuzează. Nu pari să ai prea multe şanse, aşa-i? Cu toate acestea, deşi există această zonă plină de structuri nervoase şi vase sanguine care acţionează ca un fel de obturator de imagine, vedem lumea clar.
Cum este posibil? Fotonii din lumea exterioară intră prin toată pânza aceasta şi o parte nici nu mai ajung la retină. Iar creierul – mintea care se află în spatele său – reconstruieşte lumea.
Trebuie să observăm că toţi nervii aceştia, toţi neuronii şi toate structurile nervoase care există de-a lungul retinei se unesc într-un cordon, în nervul optic, care este legat de centrii de procesare a vederii din partea posterioară a craniului. Dar în zona de unde iese din ochi nervul optic nu există celule fotoreceptoare. Este gol acolo. Ca o pată neagră. Nu există imagine acolo. Nu se recepţionează fotoni.
Însă noi nu sesizăm asta când ne uităm în jur. Pata este atât de mare, încât dacă am avea o lămâie şi am duce-o la o distanţă de un braţ, atât ar fi şi gaura pe care ar trebui să o vedem permanent, oriunde ne-am uita. Ea nu este totuşi percepută. Creierul nu primeşte informaţii de acolo, dar totuşi le reconstruieşte după aceea. Şi atunci, observând în ce mare măsură creierul reconstruieşte ceea ce ochii percep, se impune întrebarea: Suntem siguri că ceea ce vedem este real? Suntem siguri că lucrurile stau întotdeauna aşa cum par a fi? Cum păcălim creierul ?
Deşi toate acestea nu sugerează că vederea este incompletă, întăresc totuşi ideea că e vorba de o problemă complexă – aceea de a prezenta creierului materialul brut din ochi, pentru ca el să transforme apoi informaţia în „vedere“.
Dar în timpul acestei transformări se pot petrece lucruri stranii care au fost cercetate ştiinţific în ultimul deceniu. Rezultatele experimentelor sunt atât de surprinzătoare, încât au convins câţiva experţi că abilităţile de a vedea sunt supraestimate, iar vederea însăşi poate fi calificată drept o „mare iluzie“. Una dintre aceste iluzii este orbirea din neatenţie.
Ştiţi momentele haioase, dar şi stranii când îţi cauţi cheile şi nu le vezi, deşi ele sunt în faţa ta (aşa numita orbire din neatenţie)… Dintr-un motiv sau altul, în asemenea situaţii creierul nostru nu mai decodifică acea informaţie.Un exemplu edificator este cazul unei companii de asigurări care analiza o problemă specială apărută într-un stat din America. Piloţii de avioane uşoare care aveau probleme cu motorul încercau să aterizeze pe cea mai apropiată autostradă pe care o puteau găsi şi care era relativ liberă. Unul din lucrurile care se petreceau mereu era că, odată ce aterizau şi încetineau, rareori păstrau suficientă inerţie pentru a ieşi complet de pe şosea (probabil erau prea fericiţi că rămăseseră în viaţă), aşa că se întâmpla destul de frecvent ca şoferii maşinilor care rulau pe autostradă să se izbească de avion.
Întrebaţi de poliţie, aceştia declarau, aproape întotdeauna, că nu văzuseră avionul. Acum conduceau maşina şi în clipa următoare se loveau de ceva. De ce nu-l vedeau? Pentru că ultimul lucru pe care un şofer se aştepta să-l întâlnească pe autostradă era un avion. Astfel că nu-l vedea niciodată. Deşi imaginea lui apărea pe retină, creierul n-o decodifica.
Noi ne-am obişnuit să vedem lumea doar într-un singur mod şi avem doar un set foarte limitat de reguli pe care le folosim pentru a interpreta realitatea înconjurătoare; nu suntem, cel mai adesea, capabili să vedem şi altceva, pentru că nu avem cu ce să facem conexiunea, nu avem experienţa necesară şi atunci creierul elimină acea informaţie. Toată lumea ştie de clarvăzători. Ce se petrece în cazul lor? Ei văd o parcelă de realitate care există, dar pe care noi n-o putem decodifica. Prin interpretarea noastră foarte restrictivă eliminăm foarte multă informaţie pe care o primim din lumea înconjurătoare.
Toate căile spirituale ale umanităţii au vestit acest adevăr: lumea este o iluzie. Iată că începe şi ştiinţa să realizeze acest fapt, mai ales că de la 1925 încoace, de când cu descoperirile fizicii cuantice, ne-am desprins cumva de mecanicitatea viziunii newtoniene. Aşadar lumea pare mai degrabă un fel de proiecţie holografică a minţii noastre.
Este atât de uşor să păcăleşti mintea, să vadă realitatea în felul în care nu este…
Iată de pildă imagini desenate pe trotuarul plat, pe care mintea le citeşte, însă le interpretează ca fiind tridimensionale.

Fizica cuantică, vidul şi cât percepem noi din realitate
Dacă am lua un atom şi i-am expansiona nucleul la dimensiunea soarelui, iar electronul l-am expansiona la dimensiunea planetei noastre, spaţiul dintre nucleu şi electron ar fi mult mai mare decât spaţiul dintre Soare şi Pământ. Dacă am avea nişte lentile cuantice şi ne-am uita atunci la ce este realitatea, am vedea VID. Şi foarte rar, din când în când, la distanţe enorme, câte o particulă care nici nu este materie, ci doar un impuls de energie sau o condensare momentană a unui câmp de energie, doar ceva mai condensat decât energia vidului. Restul? …este GOL. De altfel calculele care s-au făcut precizează: atomii sunt în proporţie de 99,9999% spaţiu vid. Este incredibil.
Dacă înţelegem cât de gol este universul şi cât de puţină materie există, o să ne dăm seama că nu e chiar atât de greu să modificăm realitatea. Dacă am comasa doar acele particule care sunt între spaţiile enorme de vid, dacă din întregul univers am lua tot ce pare material şi am comprima, cu greu s-ar umple un stadion de fotbal. Atâta materie este în univers. Nimic mai mult. Şi dacă e aşa de puţină în întregul univers, atunci cam câtă materie ar fi pe Pământ?
Un vârf de ac? Un vârf de ac e mult! Materia este într-o proporţie microscopică. Restul e vid. VID.
Dar s-a demonstrat că într-un 1 cm cub de vid există mai multă energie decât în toată aparenta materie din întregul univers cunoscut. Aşadar încă o dovadă că materia este mai mult o aparenţă, o iluzie. Universul este energie şi informaţie. Suntem scufundaţi într-un ocean de energie şi informaţii. S-a făcut o estimare a cantităţii de informaţie pe care o captăm şi s-a ajuns la concluzia că primim 400 de miliarde de biţi de informaţie pe secundă. Cu toate acestea prin conştiinţa noastră trec doar vreo 2000 de biţi de informaţie. Cu restul ce face? Elimină, elimină, elimină, elimină.
Spre exemplu, acum citeşti şi nu eşti foarte conştient de faptul că stai sprijinit cu spatele de spătar sau că pantoful te strânge; neglijăm asemenea detalii care ţin de cele 400 de miliarde de biţi de informaţie pe care creierul le elimină.
S-a constatat că din întreaga realitate percepem doar 0,0000005%. Atâta vedem şi înregistrăm prin simţurile noastre. Şi atunci să ne mai certăm între noi că: „n-ai văzut, nu ţi-am zis să faci lucrul ăla“? Păi, ea sau el a văzut altă porţiune din  cei 0,0000005%. De aceea nu ai cum să judeci. Dacă noi vedem atât de puţin din Realitate la un moment dat, erorile pot fi majore. De percepţie. Chiar şi numai deplasarea dintr-o emisferă cerebrală în alta am văzut (în prima parte a acestui articol din numărul anterior) ce percepţii complet diferite determină.

 Programe cu care ne-am obişnuit să decodificăm realitatea
Există un ansamblu de programe pe care le avem, iar acestea sunt şi în subconştient, şi la nivelul minţii conştiente, sunt şi în structură, şi în gene. Multe dintre ele ne-au fost inoculate gradat – de educaţie, de tradiţie, de religie, de familie, de tot ceea ce este în jurul nostru. Aceste programe ne-au obişnuit să decodificăm realitatea doar într-un anume fel.
Dacă ne-am izola undeva în munţi alături de un sfânt sau de un mare maestru yoghin, sufit, budist, sau de orice alt tip şi am rămâne în prezenţa lui o lună, două, trei, patru, am începe să vedem realitatea în mod diferit faţă de ceea ce ştim acum. De ce? Pentru că în prezenţa lui se vor înlocui programele pe care le avem şi vom începe gradat să decodificăm lumea în mod diferit.
Când trece prin procesul de decodificare, corpul energetic devine imaginea holografică pe care o vedem ca o fiinţă umană. Însă noi existăm în acestă formă materială doar după ce am trecut prin acel proces de descifrare.
Michael Talbot în cartea sa Universul holografic spune o poveste atât de extraordinară, încât merită să fie amintită. El a luat parte la o petrecere dată de tatăl lui, la care a fost invitat un hipnotizator de divertisment să facă scamatorii pentru invitaţi. La un moment dat hipnotizatorul îi spune unui tip pe nume Tom: „Când te trezesc, nu vei mai putea să-ţi vezi fata în încăpere.“ Iar în acel moment hipnotizatorul a pus-o pe fata lui să stea exact în faţa tatălui ei, care însă privea prin ea. Îl aduce apoi în stare de trezire din transă (sau aşa părea), şi-l întreabă: „Tom, îţi vezi fiica?“ Tom priveşte în jur, „Nu, n-o văd.“ Ea chicoteşte, el nu o aude. Hipnotizatorul se aşează în spatele fetei, cu ceva în mână, şi-i spune acestuia: „Am ceva în mână, Tom. Ce am?“ Tom îl priveşte uimit fiindcă pentru el era atât de evident ce avea în mână: „Ţii în mână un ceas.“ „Pe ceas e o inscripţie, Tom. Poţi s-o citeşti, te rog?“ Tom s-a aplecat în faţă şi a citit inscripţia, deşi fiica lui stătea între el şi ceas.
Dacă ne raportăm la această poveste, cu şi din perspectiva emisferei stângi, am spune: „Asa ceva este imposibil!“ Bineînţeles că din perspectiva emisferei stângi nu este posibil, dar când realizezi care este natura realităţii e posibil. De ce? Pentru că fiica lui este o construcţie energetică la acel nivel, iar dacă tatăl ei nu decodifică câmpul ei energetic într-o reprezentare holografică în care să-şi recunoască fata, ea nu va exista în realitatea lui. Restul din încăpere va exista pentru că el decodifică restul, dar hipnotizatorul i-a implantat în creier credinţa că fata lui nu se află în cameră şi creierul sau nu poate decodifica acel câmp. Ea nu intră în realitatea holografică, nu ocupă ceea ce numim „spaţiu“, aşa că el va putea vedea ce se află în spatele femeii, pentru că în realitatea lui ea nu este acolo, în acea gamă de frecvenţă pe care o numim „lumea materială“.

 Câţi oameni, atâtea holograme
Credem că lumea este materială pentru că e solidă; nu putem trece printr-un perete etc. Dar materia nu are cum să fie solidă, pentru că este alcătuită din atomi, iar atomii nu au soliditate. Cum poate un atom fără soliditate să alcătuiască această lume solidă? Nu poate. Şi nici nu o face. Nu există lume materială pe care s-o alcătuiască. Atomii fac parte din procesul de decodificare care transformă câmpurile şi informaţia vibraţională în forme holografice pentru creierul şi mintea noastră.
Şi asta este ceea ce facem noi: luăm informaţie vibraţională şi o decodificăm într-o lume holografică ce pare a fi în exteriorul nostru. În stare decodificată, lumea apare aşa cum o vedem (sau aşa cum pare că o vedem); altfel sunt doar câmpuri vibraţionale energetice. Trăim de fapt ca într-un joc virtual foarte sofisticat al realităţii. Când ştim ne putem bucura de acest fapt şi să ne simţim bine. Putem chiar interveni în acest joc într-un mod interactiv, creator.
Dacă nu ştim cum funcţionează, putem deveni robi ai acestui joc şi asta am şi devenit mulţi dintre noi.
Iată că atunci când ieşim din programul pe care îl avem acum şi ne mutăm într-o altă zonă şi reuşim să decodificăm altfel realitatea, e ca şi cum am schimba softul. Avem acelaşi computer, schimbăm softul şi ce se petrece? – apare altceva pe ecran. Ne jucăm altfel cu programul acela. Suntem deci structuri holografice.
Acest adevăr este cel mai bine pus în evidenţă de oamenii care suferă de sindromul personalităţii multiple…  Pe lângă faptul că au modele diferite ale undelor cerebrale, subpersonalităţile unui multiplu, din punct de vedere psihologic sunt puternic separate între ele. Fiecare are propriul scris, gen proclamat, suport cultural şi rasial, talente artistice, limbi fluente şi IQ.

 Totul este conştiinţă
Însă şi mai demne de remarcat sunt schimbările biologice care au loc în corpul unui multiplu când comută personalităţile. Frecvent, o boală a unei personalităţi va dispărea când apare altă personalitate. Alergii, cicatrici, semne de arsuri, chisturi şi chiar atributul de dreptaci sau stângaci, toate acestea pot varia, apărea sau dispărea de la o personalitate la alta. Acuitatea vizuală poate diferi, iar unii multiplii trebuie să aibă două sau mai multe perechi de ochelari pentru acomodarea la personalităţile alternante. O personalitate poate fi insensibilă la culori şi alta nu, şi chiar culoarea ochilor se poate schimba.
Prin schimbarea personalităţilor, un multiplu care este beat poate deveni instantaneu treaz. Există cazuri de femei care au două sau trei cicluri în fiecare lună, pentru că fiecare din subpersonalităţi are ciclul ei propriu. Boli considerate dificile sau chiar incurabile cum ar fi diabetul sau anumite forme de cancer dispar INSTANTANEU atunci când se instalează una din personalităţi care nu ştie de acea boală. Multiplii tind să se vindece mai repede decât indivizii normali. Există, de exemplu, în arhivă câteva cazuri cu arsuri de gradul trei care s-au vindecat cu rapiditate extraordinară.
Ce modalităţi necunoscute de influenţă face capabilă mintea unui multiplu să suspende efectele alcoolului şi a altor droguri în sânge ori să facă diabetul să se manifeste sau nu? În acest moment nu ştim şi trebuie să ne consolăm cu un fapt simplu. După ce un multiplu trece prin terapie şi, într-un fel, devine din nou întreg, el încă poate să facă aceste schimbări la dorinţă. Aceasta sugerează că undeva în psihicul nostru, toţi avem capacitatea de a controla aceste lucruri. Şi încă nu este tot ce putem face…
Ce suntem noi? Pur şi simplu trebuie să ajungem să fim de acord cu învăţăturile căilor spirituale care afirmă că TOTUL ESTE CONŞTIINŢĂ. Iar noi facem parte din această conştiinţă.
Pentru a ajunge să trăim pe deplin acest adevăr merită să înţelegem si apoi să recurgem la anumite metode eficiente care să ne ofere disponibilitatea şi posibilitatea să schimbăm, atunci când dorim, programele cu care decodificăm realitatea, pentru a aduce astfel în viaţa noastră schimbări benefice, împlinitoare şi chiar iluminatoare.

 Subconştient – conştient 
Aşa cum am văzut, suntem conştienţi doar de 0,0000005%  din realitatea înconjurătoare. Ce înseamnă atunci restul de 9,9999995%? Este subconştient. Şi doar 0,0000005% este partea conştientă.
Astfel am dat şi cea mai simplă definiţie a subconştientului. El conţine totul: cunoştinţe, valori, abilităţi psihice, idei, inspiraţii, instincte de supravieţuire, puteri latente, amintiri din viaţa aceasta şi din vieţile trecute şi orice altceva care te defineşte. Absolut totul, cunoaştere, acces la realităţi multidimensionale, totul se află în subconştient.
Evident că proporţia aceasta între subconştient şi conştient nu este fixă. Cunoaşterea, experienţele spirituale etc, schimbă în mod continuu această proporţie. Şi chiar dezvoltarea creierului şi schimbarea gradată a structurii ADN-ului  vor pregăti noile generaţii pentru o extindere considerabilă a zonei conştiente în domeniul subconştient. Astfel oamenii vor deveni din ce în ce mai conştienţi de o realitate din ce în ce mai vastă.
Pe măsură ce în meditaţie avem acces la realităţi din ce în ce mai vaste, se subţiază zona subconştientului şi conştientul pătrunde în zone care înainte erau necunoscute. În subconştient se află toate programele cu care decodificăm realitatea. Programe care, aşa cum am amintit, sunt inoculate de tradiţii, prejudecăţi ş.a.m.d şi nu în ultimul rând de mass-media. Pentru că mass-media şi puternicii lumii au tendinţa de a repeta la infinit aceeaşi versiune a realităţii. Şi dacă repeţi mereu aceeaşi versiune a realităţii toţi convenim să vedem la fel lumea. Cum? Ca la ştiri.
Este necesar mai mult ca oricând să ne străduim să înlocuim gradat aceste programe subconştiente eronate şi limitatoare. În felul aceste noi practic schimbăm paradigma, schimbăm realitatea şi obţinem starea de libertate. Putem trezi toate capacităţile interioare, unele cu adevărat dumnezeieşti, de care dispunem şi putem să decodificăm realităţi mult mai vaste ale conştiinţei Universale.

 Cum reprogramăm subconştientul?
Putem folosi tot ce ştim:
• Puterea gândului, deoarece gândul este o energie pură, o energie care structurează (universul a fost creat ca urmare a unui Gând, Gândul Lui Dumnezeu)
• Puterea cuvântului rostit ce este o “prelungire“, o manifestare în lumea concretă a puterii gândului.
• Puterea vizualizării creatoare. Cuvântul sau gândul şi vizualizarea scopului, a modificărilor pe care le facem, ţin de cele două emisfere. Vizualizarea o facem cu emisfera dreaptă, iar folosirea cuvântului, verbalizarea, sugestia cu emisfera stângă. Dacă le realizăm pe amândouă, dacă repetăm şi iar repetăm anumite sugestii benefice dar totodată şi vizualizăm scopul pe care îl avem, integrăm astfel ambele emisfere, iar eficienţa noastră capătă o nouă dimensiune realizatoare.
• Puterea intenţiei benefice. Intenţia este o energie pe care oamenii de ştiinţă contemporani au reuşit să o pună foarte bine în evidenţă. Intenţia reprezintă un „plan deliberat de a face o anumită acţiune, care va duce la un rezultat dorit“, spre deosebire de o dorinţă, care înseamnă simpla concentrare pe un rezultat, fără un plan pentru realizarea ei. „Proiectarea conştienţei, cu scop şi eficienţă, către un anumit obiect sau rezultat“ implică gând direcţionat, voinţă, dorinţă…“.
Cercetătorii au descoperit astfel că pentru a influenţa materia fizică gândul trebuie să fie foarte motivat şi bine ţintit.

Ce împiedică reprogramarea subconştientului

Cuvântul şi imaginea asociată cu un cuvânt sunt de fapt tot gânduri. Dar gândul este cumva dincolo de cuvânt şi de imagine. Un gând se poate disocia după ce a apărut şi interpreta ca imagine sau ca verbalizare, ca discurs interior. Din acest punct de vedere este esenţială puterea gândului. Dar ce ne-ar ajuta să programăm mai direct subconştientul? Trebuie să ştim întâi factorii care împiedică reprogramarea eficientă.
Discursul interior este vorbăria interioară permanentă din mintea noastră, de care ne este foarte greu să scăpăm chiar şi în meditaţie. Este discursul emisferei stângi. De ce ar fi o problemă? Emisfera stângă are gânduri distructive. Au fost cazuri în care datorită unor afecţiuni grave, unor oameni li s-a extirpat complet emisfera stângă, ca să poată trăi. Şi se poate trăi şi cu o singura emisferă. Aşa cum poţi trăi şi cu un singur rinichi.Interesant însă, este că acei oameni care rămâneau doar cu emisfera dreaptă nu mai puteau gândi negativ. Desigur, trebuia să se adapteze pentru că li se schimbase un pic realitatea; chiar dacă reuşeau să vorbească, să vadă, ei aveau totuşi nevoie să restructureze anumite mecanisme ale mentalului pentru a interpreta lumea. În schimb în cazul persoanelor cărora le-a fost extirpată emisfera dreaptă şi care au rămas doar cu emisfera stângă, pentru aceştia nu s-a schimbat aproape nimic în modul în care percepeau realitatea. Asta demonstrează cât de izolaţi suntem în emisfera stângă.
Ce se petrece cu discursul interior? Acea vorbire lăuntrică înseamnă de fapt mentalizare. Probabil că aţi făcut experienţa, când pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp aţi mentalizat diferite lucruri după ce aţi citit şi aţi văzut cartea/filmul Secretul sau altele de acelaşi gen şi aţi zis – gata! acum mă apuc şi schimb realitatea, îmi schimb viaţa. Dar problema care apare adesea este faptul că – cei mai mulţi oameni, cum află de legile mentalului se gândesc imediat la ideea foarte tentantă “ – Hai să fac mai mulţi bani!“ Probabil că unii se îndreaptă şi către alte aspecte pentru a le transforma în bine cum ar fi zona emoţională, sau cea a relaţiilor de cuplu, dar majoritatea se orientează către bani. Doar că atunci când încerci să schimbi realitatea şi să aduci către tine mai mulţi bani sunt numeroase legi pe care trebuie să le înţelegi ca să nu interferezi cu ele şi să le adaptezi. Şi apoi ne întrebăm miraţi: „De ce, dacă am văzut filmul Secretul, am dat atâţia bani pe o mulţime de cărţi şi am văzut şi “am înţeles“ foarte bine cum se face mentalizarea şi cum trebuie gândit, iată că fac mentalizări de o lună, de un an, de cinci şi nimic?“ E o întrebare care îi frământă pe cei ce au eşuat sistematic.
Ideea esenţială pe care e important să o reţinem este aceasta:

Atragem în viaţa noastră nu ceea ce vrem, ci ceea ce suntem
De aceea înţelegerea adevărului despre felul cum funcţionează creierul nostru ne dă o mare putere de transformare. Trebuie să înţelegem cum stau lucrurile în profunzime ca să începem gradat să aducem modificări reale în viaţa noastră.
Dacă folosim, de exemplu, 5-10 minute din zi pentru a vizualiza ceea ce ne-am propus să atragem în viaţa noastră, dar în  discursul nostru interior măcinăm gânduri negative, pesimiste pentru restul zilei, atunci vom distruge efectul celor 10 minute de gândire pozitivă. Să spunem că mentalizăm bani şi o facem cu destulă consecvenţă, dar într-o zi suntem într-un magazin şi vrem să achităm un obiect, scoatem portofelul şi observăm că banii nu ne ajung… Sentimentul de lipsă şi frustrare pe care îl avem în acel moment poate deveni o contrasugestie fantastică. Cu atât mai mult dacă în drum spre casă suntem obsedaţi de remarci negative cu privire la această situaţie. Este o măcinare continuă care distruge efortul anterior.
De aceea într-un proces autentic de transformare atunci când suntem dornici să facem un salt de conştiinţă trebuie să fim foarte atenţi la contrasugestiile interioare negative care riscă să apară din clipă în clipă. Totul ţine de consecvenţă.  Dacă 16 ore pe zi avem un discurs interior predominat distructiv care se derulează inconştient şi mentalizăm pozitiv doar 10 minute azi, timp de o săptămână, cei mai consecvenţi poate o lună, de ce să ne mirăm că n-a apărut nimic?! Au fost, într-adevăr 10 minute de mentalizare pozitivă pe zi, dar au avut de luptat cu 16 ore de gândire negativă pe de o parte şi cu toată gândirea greşită din trecut pe de altă parte.
Consecvenţa este foarte importantă aici. Utilizăm perseverent mentalizarea şi ne străduim în acelaşi timp să înţelegem mecanismele.“ Ia să văd, ce am făcut, de ce nu funcţionează pentru mine? Iată că am un gând acolo insidios care e întotdeauna prezent. Bun, să urmăresc să-l contrabalansez printr-un gând opus, printr-o altă atitudine.“ Aşa trebuie să ne reajustăm permanent atitudinea şi să ne corectăm constant metoda de lucru.
Important este şi faptul că noi căutăm să reprogramăm nu doar mintea conştientă, ci şi subconştientul. Dar cum? Dacă ne întoarcem acasă de la magazinul unde am descoperit că nu ne ajung banii şi vrem să facem o meditaţie de mentalizare de 10 minute, la ce poate folosi aceasta când suntem într-o stare de contracţie interioară? Într-un moment ca acela nu voi putea accesa subconştientul, sunt blocat în conştient şi nu am cum să reprogramez subconştientul cu o asemenea stare.

Şi atunci sunt necesare două condiţii;
• echilibrarea emisferelor cerebrale, pentru că în general stresul, problemele de servici, de familie, felul de a trăi şi de a gândi al lumii actuale ne blochează în cea stângă. Şi atunci trebuie să dăm putere şi părţii drepte, să obţinem echilibrul, să avem o viziune de ansamblu. Să pătrundem cumva şi în domeniul invizibilului, să integrăm lumea ca un tot. Echilibrarea emisferelor este cheia eficienţei şi puterii.
• obţinerea unei stări de hiper-sugestibilitate. Există o stare a creierului care este hipersugestibilă. Odată ce o atingem, orice sugestie are tendinţa de a se implementa ca o mânuşă. Starea aceasta ne este necesară, altfel sugestiile ricoşează.
Îndeplinirea ambelor condiţii este esenţială pentru o reprogramare benefică şi eficientă a subconştientului. De altfel chiar în această direcţie am realizat o muncă de cercetare pe o perioadă de mai bine de 6 ani, în care mi-am folosit atât cunoştinţele tehnice şi ştiinţifice, dar şi experienţele spirituale pe care am avut şansa să le trăiesc încă de la vârsta de 12 ani. Am căutat soluţii eficiente pentru a obţine atât o echilibrare profundă a emisferelor cerebrale cât şi deschiderea unei porţi directe către subconştient. Şi m-a preocupat foarte mult şi găsirea unei modalităţi de a realiza o protecţie spirituală în acest demers, astfel încât atunci când ajungem să creem starea de hipersugestibilitate să nu se poată implementa decât idei pozitive, stenice, optimiste în subconştient. Aşa am ajuns să creez programele audio Perfect Mind de stimulare cerebrală. Aceste programe audio integrează prin suprapunere foarte mulţi factori, este o muncă laborioasă. Dar în principal putem spune că induc anumite stări superioare de conştiinţă şi cu ajutorul lor putem avea acces la dimensiuni mai vaste ale universului nostru interior. Realizăm stimulări ale creierului în diferite benzi de frecvenţă, dar ceea ce este important pentru noi este utilizarea unui anumit domeniu de frecvenţe în care se poate accesa subconştientul.

În momentul în care creierul ajunge în acest domeniu el devine hipersugestibil. Aceasta înseamnă că sugestiile pe care le primim în această stare au tendinţa de a se implementa, de a deveni stabile, de a înlocui practic vechile programe din subconştient. În cei 6 ani de când am aplicat ceea ce cunosc, am realizat o mulţime de teste în cadrul Perfect Mind până să finalizăm primul cd audio. O serie de teste au fost realizate pe diverse loturi de oameni, dar cele mai multe testări (de ordinul sutelor) le-am realizat chiar pe mine însumi, pentru a putea să simt direct efectele frecvenţelor, sunetelor sau a sugestiilor folosite şi pentru a putea astfel să ajustez parametrii implicaţi în aceste programe. Şi pot să mărturisesc că în unele momente, atunci când pătrundeam în anumite frecvenţe din acest domeniu, sugestiile pe care le primeam prin intermediul programului audio (sugestii ce se derulează circular pentru a influenţa astfel ambele emisfere) păreau uneori aproape materiale, aveam senzaţia că pot să le ating. Nu îmi mişcam trupul, pentru că în general în starea aceasta ai o conştiinţă foarte vagă a corpului, în comparaţie cu starea domeniului alfa în care te simţi aproape ca în starea de veghe doar că eşti mult mai relaxat. Însă acest domeniu de frecvenţe, specific în general perioadei de somn cu vise, nu mai poţi avea control conştient asupra corpului; atunci apărea uneori senzaţia interioară că sugestia devenea ceva solid, de parcă o turna cineva în mine; aceasta este starea care se simte atunci când vechile programe greşite din subconştient pot fi înlocuite cu altele noi. Dar este o stare pe care nu o atingi întotdeauna. Este nevoie de răbdare, consecvenţă şi dorinţa vie de a-ţi atinge potenţialul tău maxim, ca să trezeşti la viaţă comorile pe care Dumnezeu le-a pus în sufletul tău.de Cristi Alexandru
-sursa-Yoga Magazin-


Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.